Pe un deal de langa orasul german Springe exista un monument care reprezinta un imens bec electric, fabricat in 1854 de un anume Heinrich Goebel, cu 25 de ani inainte ca Thomas Alva Edison sa reuseasca o performanta asemanatoare. Edison, considerat ca unul dintre marii inventatori ai epocii moderne, de al carui nume se leaga becul incandescent pomenit, prima tehnica de inregistrare a sunetului, proiectorul cinematografic si multe sute de brevete de inventie, era posesorul unui talent deosebit. Stia sa-si faca reclama.


Un fonograf cu cilindrul acoperit cu ceara exista in casa bunicilor mei. Mi-l amintesc asa cum imi amintesc de lampile cu gaz. Am aflat dupa multi ani de la intalnirea cu inventiile lui Edison despre spectaculoasele sale rivalitati cu alti inventatori. Dintre acestia, cel mai important ramane fara indoiala Nikola Tesla, nascut in Serbia (pe atunci in imperiul austro-ungar), trait mai apoi in Franta si Statele Unite.

A adus contributii revolutionare in domeniile magnetismului si electricitatii, printre care motorul care foloseste curentul alternativ, deschizand astfel drumul spre cea de-a doua revolutie industriala. Mai celebru la vremea lui decat oricare alt inventator sau om de stiinta, considerat excentric datorita unor afirmatii care pareau bizare, Tesla a fost izolat, considerat nebun. A murit sarac lipit la varsta de 86 de ani, dupa ce fusese milionar si ratase ocazia de a deveni primul miliardar din lume. Cu mult inaintea inflatiei...

O unitate de masura a fluxului magnetic ii poarta numele. A contribuit la debutul roboticii si controlului de la distanta, la inventia radarului si a computerului, la progresele balisticii si fizicii nucleare. Este considerat adevaratul inventator al radioului, omul care a intemeiat secolul XX, parintele fondator al electrotehnicii.

Era plin de obsesii, ciudatenii si fobii. Celibatar convins, sustinea ca doar castitatea absoluta il ajuta sa descopere si sa inventeze. Detesta bijuteriile, mai ales cerceii cu perle. Era politicos, sincer, modest si generos, spun admiratorii. Iubea porumbeii si statea de vorba cu ei prin parcuri. Rafinat cunoscator de vinuri si delicatese, la batranete a devenit vegetarian, convins ca a fi carnivor este o barbarie.

Isi prezenta inventiile si descoperirile in modul cel mai artistic cu putinta, ca un magician. Printre prietenii sai apropiati se numara Mark Twain, printre inamici, Edison. Era convins ca femeile vor domina viitorul omenirii, dar era plin de indoieli in legatura cu acest viitor.  
Apare ca personaj in romanul "Dansul stafiilor" de John Case, in care se afirma ca unul dintre experimentele sale a provocat faimoasa explozie din Tunguska. Pana acum ea era atribuita ciocnirii cu o cometa, un asteroid, un OZN, un bulgare de anti materie, o mini gaura neagra sau chiar de o bomba cu hidrogen aparuta spontan!

Unul dintre personaje, urmas al legendarului shaman Wovoka, sustine ca va folosi informatii din notitele lui Tesla pentru a opri "motorul planetei" si va declansa o catastrofa de proportii. Leonardo da Vinci avea carnete, Tesla doar un maculator. Este oprit in ultima clipa de un fotograf cu motivatii neclare. Nu conteaza, important este ca totul se termina cu bine.

Nu lipsesc autori care sa ia in serios unele afirmatii facute de Tesla insusi. Intr-un interviu acordat in 1896, el sustine ca un anume tip de bobina poate fi folosit ca "receptor rezonant" in comunicatiile cu alte planete si chiar cu ipoteticii martieni.

Unul dintre ucenicii savantului, Arthur H. Matthews, a publicat in 1970 o carte cu un titlu care face inutil orice comentariu: "Zidul luminii, Nikola Tesla si nava spatiala Venusiana X-12". Un singur detaliu, Tesla era si el venusian, asa l-au informat pe autor niste extraterestri stabiliti in Canada... Cui ii pasa? Biografia lui Tesla depaseste cu usurinta orice opera de fictiune. Se mai intampla, nu foarte des, ce e drept.
In serialul de popularizare "Conexiuni", realizat de James Burke, se vorbeste despre o asemenea bobina, "care ne-a adus aici", spune comentatorul. El se apropie de camera si da un bobarnac in ecran, de parca ar incerca sa ne atraga atentia din interiorul televizorului.

Un vechi prieten imi povestea ca simte de multe ori nevoia sa se apropie de ecran si sa dea bobarnace mutrelor care defileaza pe sticla. Incerc sa-l inteleg, dar nu ma pot gandi cu placere la un asemenea telespectator. Banuiesc ca nici pestilor nu le place cand se ciocaneste in peretele acvariului...