Comparati anii traiti la televizor cu minutele petrecute in puscarie de mai marii si mai micii nostri infractori. Si trageti o linie. Un exemplu de saptamana trecuta. Cateva plutoane de copii din tabara de la Navodari au fost internati in spitale, otraviti cu papa bun si unghii negre. Reactia responsabililor a fost prompta. Toti vinovatii au dat buluc la interviuri, la televizor sau pe hartie: inspectori sanitari, medici de campanie, subsecretari, ministri, bucatarese din aparatul de partid si de stat. Cu ceva zile inainte, niste romani si-au facut masinile armonica pe autostrada soarelui mamii lui pentru ca cineva, "nu-se-stie-cine" insusi, a dat foc la o miriste. Un mort, ceva raniti, tabla terciuita. Cum au mai sarit autoritatile! ca broastele in fata camerelor de luat vederi (de la mare, banuiesc!). Vinovat, nimeni. Baietelul cu chibrituri nu a putut fi gasit.
Imaginati-va ca toate aceste lucruri s-ar fi petrecut altundeva. Ca niste pusti magrebieni s-ar fi intoxicat cu stridii in tabara la Saint-Tropez, ca un turist rus ar fi murit din cauza unei miristi incendiate de un belgian bezmetic pe autostrada de Anvers. Autoritatile responsabile din coclaurile amintite ar fi dat interviuri la procuratura, nu la Euronews. Vinovatii, bucatarese sau piromani amatori, ar fi platit pana la ultimul minut de spitalizare sau ultima bucsa pagubele. Inca din timpul puscariei.
Din acest punct de vedere, inca mai traim in Uniunea Sovietica, nu in cea Europeana. Atat timp cat nu pot, adica pot, da' n-are rost, sa dau in judecata si sa obtin despagubiri pentru prejudiciile de orice fel aduse de oricine proprietatii sau integritatii mele despre ce Europa vorbim noi? Trimiti copilul in tabara la Navodari, ti-l aduce la scara salvarea tocmai de la Predeal. Intri pe Autostrada soarelui si te trezesti pe Ailalta. In locul tau se intoarce acasa bronzat Fatuloiu, pe calea undelor.
In Romania, orice crima este o oportunitate sa apari la televizor, orice hotie aduce notorietate neplatita. Si spectatorul, si hotul se simt confortabil cu sacii in caruta si cu musca pe caciula. Sa fie simbioza, sa fie feed-back?
La televizor am vazut un infractor. Vezi, spre exemplu, ultimii protagonisti ai talk-show-urilor si declaratiilor la botul calului: Iliescu, Mischie sau Gelu. In drumul spre, la intrare si la iesirea de la parchet isi rup o jumatate de ora din viata sa ne dea cu tifla, apoi, seara dupa stiri, inca mai au puteri sa ne tina cu ochii lipiti de ecran. De destepti ce suntem, bineinteles.
Iliescu chiar pare revoltat. A ajuns sa apeleze la trei-patru avocati, ca Nastase, el care, la un semn, aduna treizeci-patruzeci de mii de mineri. Si pentru ce? Patru morti? Daca cifra ar fi corecta, el a scris cate doua volume pentru fiecare din acesti prapaditi. Sa gaseasca Procuratura capete de acuzare cate lansari de pomenire a produs el! In plus, a mai patronat si Eterna si Fascinanta Romanie, in caz ca a omis vreun mort, din pudoare fata de Istorie.
Procurori, politisti si vamesi par sa nu aiba nici o treaba intr-o Uniune ostila si se simt putin nefolositori. Noroc ca mai suna Haisam, o data la doua zile. Ii mai scoate din cand in cand la talk-show. Uitam prea usor ca nu-i de ici de colo sa pierzi un balaur in Cismigiu.