Cine parcurge cuvantarile si interpelarile din Agora ateniana, Forul roman, dietele si divanele medievale, dar mai ales pe cele ale activitatii politice europene (si romanesti) din secolul al XIX-lea si prima jumatate a secolului XX si chiar din perioada comunista nu gaseste limbajul vulgar si, mai ales, insultele violente si josnice (ce descalifica pe cei ce le folosesc) cu care cu voluptate se improasca politicienii nostri. Oamenii politici uita ca in afara de restrictiile legale, care-i adevarat ca le ingaduie sa se insulte si sa se calomnieze, mai trebuie sa existe si o autocenzura fara de care societatea se cufunda in gunoi si care este dictata de bunul simt, de nivelul de cultura si de regulile politetei.