Prin anii '90-'91, am publicat un editorial in revista "Cuvantul" citandu-l pe Petre Tutea cu o fraza in care spunea "Nu se va face procesul comunismului, pentru ca, daca s-ar face, s-ar ajunge la vinovatia evreilor". Am avut multe de suferit din pri
Prin anii '90-'91, am publicat un editorial in revista "Cuvantul" citandu-l pe Petre Tutea cu o fraza in care spunea "Nu se va face procesul comunismului, pentru ca, daca s-ar face, s-ar ajunge la vinovatia evreilor". Am avut multe de suferit din pricina acestui citat, dar mai ales din pricina faptului ca n-am stiut, atunci, sa judec limpede prejudecatile din spatele afirmatiei lui Tutea.
Acum, cu un cap un pic mai limpede, stiu ca daca nu se va face un proces al comunismului (si nu se va face in felul in care a fost judecat nazismul la Nurenberg) cauza nu sta in vinovatia unor evrei, ci in altceva: in lunga complicitate a statelor occidentale cu statele comuniste. Daca azi, in Romania, comunismul a fost judecat, de la nivelul de varf al statului nostru, ca fiind un regim politic nelegitim si criminal, nu acelasi lucru s-ar putea intampla in Franta ori in SUA, doua state care au avut informatii despre natura criminala a comunismului si, totusi, n-au rupt relatiile diplomatice cu... criminalii de stat din regimurile comuniste.
Puteau sa le rupa? Fireste ca nu. Lumea relatiilor internationale nu se poate ghida dupa normele unei justitii care se va pronunta in viitor. Azi, de pilda, China este curtata economic si comercial de toate statele dezvoltate. Nu i s-a cerut Chinei sa-si faca, mai intii, un proces al crimelor din vremea comunismului maoist... apoi, da, vom face afaceri cu voi! Se putea proceda asa? Fireste ca nu. Problema in care ne aflam este ca statele comunismului criminal erau, ieri, afiliate la ONU, larg recunoscute politic, legitime ca subiecte de drept international.
Procesul comunismului nu este un concept juridic, ci unul istoric. Azi, din perspectiva noastra istorica, judecam si tragem concluzia ca am avut de a face cu regimuri criminale. Ieri, in perspectiva istorica a acelui prezent, puteam critica ideologia comunista, dar nu aveam nici o sentinta larg recunoscuta juridic despre natura criminala a comunismului. Acum se spune ca este o obligatie morala sa fii anticomunist. De acord. Bine ca mai intai am putut castiga dreptul moral de a fi impotriva comunismului. Cat despre transformarea acestui drept in obligatie... da, aici in tarile ex-comuniste, e O.K., vine pe cale naturala aceasta obligatie morala... dar o putem legifera? Fireste ca nu. Oricine e liber sa mai creada ca, de fapt, comunismul nu este criminal prin natura sa. Dar nu oricine mai poate crede ca natura nazismului ar fi buna in sine. Aici se poate legifera obligatia morala de a fi antifascist.
Asimetria aceasta este de nedepasit. Perversitatea ideologiei comuniste a fost aceea ca si-a mascat natura criminala. Ea poate fi demascata numai printr-o cunoastere extrem de precisa a premiselor ei inexplicite. De aceea e de mirare ca un spirit subtil ca Dan C. Mihailescu mai poate rezuma, azi, opinii curente despre conspiratia comunista a evreilor ori despre noua lor conspiratie anti-anticomunista.
Cei care se opun anticomunismului (si sunt in numar mai mare decat pare) o fac pentru ca acest curent de gindire sa nu devina o noua ideologie, una care sa fie exploatata impotriva statelor occidentale care au colaborat bine mersi cu... criminalii.


Despre autor:

Ziua

Sursa: Ziua


Abonează-te pe


Te-ar putea interesa si:

In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului.