Dincolo de cortina de ciocolata

De la Chisinau - povestea celebrelor bomboane "Bucuria"
  Cu mult timp in urma, un cofetar evreu deschidea la Chisinau, pe ruinele unei foste garnizoane romanesti, o fabricuta de dulciuri. Acum, dupa 60 de ani, intreprinderea Bucuria a ajuns sa-si exporte produsele dulci in zeci de tari, inclusiv in Romania si in Arabia Saudita.   Bucuria SA. Locatia: Chisinau, Republica Moldova. O imparatie ce se intinde in doua curti largi cu multe corpuri de cladire, in care functioneaza utilaje vechi si noi si unde lucreaza peste 1.000 de oameni. De la zeci de metri de fabrica, un miros dulce de bomboana te intampina si te insoteste peste tot, langa semafor, printre masini, inclusiv in liftul societatii. Bucuria este o intreprindere cu o traditie de mai bine de 60 de ani in producerea dulciurilor. Mai intai s-au produs biscuiti. Acum, vedeta este ciocolata. Cu un mister delicios ce se pierde in primele decenii ale secolului trecut, fabrica detine o sectie inedita, unde ciocolata este facuta inca manual. Turnata in castron si amestecata cu polonicul din lemn. La unitatea moldoveneasca s-au onorat comenzi pentru mai-marii Rusiei, pe vremea cand Chisinaul facea parte din URSS. Se spune ca insusi Stalin a comandat un tort la Bucuria cu cativa ani inainte de a muri. Iar Brejnev a calcat in curtea intreprinderii la vremea sa, ca sa nu-i punem la socoteala pe liderii epocii de dupa caderea cortinei de fier. De la Bucuria, un evreu american a comandat deunazi 300 de torturi. Gatite, aranjate si "machiate" ca la un concurs de frumusete, dulciurile au fost incarcate in avion si trimise la New York. Un vis al oricarui producator de ciocolata. Secretul? Buna pastrare a unei vechi povesti.    BOMBONIERII. Povestea fabricii se intinde pe durata a decenii de istorie. De la cofetarii Garaguli si Rozemberg se trag radacinile Bucuriei. Pe teritoriul Basarabiei existau 49 de cofetarii intre 1918 si 1944. La 1 iunie 1924, Sava Garaguli facea o cerere pentru eliberarea unei carti de maistru in meseria de cofetar. A condus fabricuta pana in 1944, cand Basarabia a fost ocupata de comunisti si s-a refugiat in Romania, dar urmele lui au ramas. Printr-o decizie din 1944 a Sovietului Ministrilor din RSS Moldoveneasca a luat fiinta viitoarea intreprindere Bucuria. Pe Strada Frunze 162, peste drum de garnizoana romaneasca, unde functiona deja manufactura lui Garaguli. "Boierul cofetar Garaguli daruia la sfarsitul saptamanii de munca pachete mari cu bomboane si bani in plic", isi aminteste Dora Goldstein, o veche lucratoare. Iata cum e descrisa fabricarea dropsurilor: "Puneam intr-un cazan mare toata masa de caramela, care se fierbea pe plita unei sobe taranesti in care se facea focul cu carbuni. Intindeam pe masa aluatul ca la coltunasi si il taiam. Ciocolata o turnam cu palnia". Bombonierul Nuzim Rozemberg, un alt cofetar renumit al vremii, avea 54 de lucratori in 1933. In 1946, fabrica producea 20 de tone de dulciuri: ciocolata, drajeuri, marmelada, caramele. Si atunci, materia prima era adusa de peste hotare.  INVESTITII. O perioada s-a renuntat la ciocolata si s-au fabricat biscuiti si macaroane, apoi s-a revenit. In 1962, fabrica a primit numele Bucuria. Investitii importante in utilaje s-au facut in 1973, iar tot din acea perioada provine si faima unica a fabricii de a ambala in ciocolata fructe alcoolizate. In anii a€™90, intreprinderea a fost preluata in arenda, ea transformandu-se in societate pe actiuni in 1992. Acum, pachetul majoritar il detine un investitor rus. Pana acum cinci ani, la conducerea fabricii s-a aflat chiar actualul premier al Republicii Moldova, Vasile Tarlev. Bucuria produce caramele, marmelada, napolitane, bomboane, ciocolate, torturi si dulciuri dietetice. In top sunt insa cateva sortimente: Do-re-mi, Meteorit, Plai, Visina in ciocolata si altele. "Inainte caram cu bratele zeci de cutii, ingrediente, greutati. Acum am 61 de ani, a mai scazut putin din viteza, dar nu ma dau batuta: mananc ciocolata dimineata cand mi-e foame, duc si la nepoti", spune Alexandra Pavlovna Andronovici, care lucreaza la fabrica de cand avea 16 ani, din 1962.  UNIVERS. Sute de "pitici" care robotesc. Un univers fascinant cu uriasi, mastodonti cu "mutre" dulci, cafenii, pufnind din falci miros cald de cacao proaspata. Un montaigne russe cu vafe de napolitana si crema caramel duduie in sectia numarul 3. Se invart si se intretaie una cu alta intr-un ritm ametitor, in sunetul "dulce-aromat" al utilajelor. Tac-tac, pac-pac, scartaie precis masina - fie "bunicuta" cea foarte veche, de fabricatie ruseasca, fie cea recent asamblata, de productie olandeza. Dupa ce amestecul prescris de reteta a fost introdus intr-un soi de container, pe benzile de zeci de metri topaie jucause si trec printr-un soi de copertina, unde are loc glazurarea - produsele finite. La celalalt capat al liniei le asteapta lucratorii, in mare parte femei, care le aranjeaza una langa alta. In alt colt, femeile invelesc minunatiile de ciocolata, in alta parte - o singura lucratoare manevreaza automatul cu folie din plastic. Prin comparatie, in 1946, compozitia pentru dulciuri se incalzea la plitele de gaz, la lumina lampilor. Atunci se producea mai mult iarna, pentru ca, nefiind frigidere, ciocolata era scoasa pe tava afara, la frig. Directorul pe productie Liuba Oprea dezvaluie din secretele fabricii: "Boabele de cacao sunt duse la Laboratorul Central, unde sunt verificate daca nu contin ramasite vegetale sau alte impuritati. Sunt prajite, iar atunci coaja boabei de cacao se desprinde, apoi urmeaza faramitarea, crupa de cacao patrunzand intre doua pietre ce «tretureaza» boaba. Ceea se se obtine trece prin alt mecanism asemanator de faramitare, pana se obtine gradul de finete cerut. O parte din cacao merge la presat, pentru a se transforma in ulei. In hala de producere, uleiul de cacao, cacao treturata, zaharul si vanilia se amesteca in masina, apoi merg la moara cu cinci valuri, pasta astfel formata fiind mestecata timp de 72 de ore". In acest timp se elibereaza acizii si substantele aromatice de prisos, dupa care amestecul este racit. Intregul proces tehnologic trebuie respectat pentru ca produsul sa nu prezinte defectiuni de fabricare. "Altfel, uleiul de cacao poate iesi la suprafata ciocolatei, fapt ce confera un aspect defectuos", spune Liuba Oprea.  VECHI. Dar "inima de ciocolata" a intreprinderii, care a adus medalii de aur, e sectia experimentala Forastero, unde lucreaza 20 de oameni, "ciocolatieri" vechi. Forastero i-au zis vechii lucratori, dupa numele unei cutii de bomboane de top realizate si acum aici. Dulciurile se obtin de regula in cantitate foarte mica - e ca un fel de testare inainte de producerea pe scara larga. Aproape totul se face manual. In acelasi loc sunt produse si piesele rare ce ajung la expozitii, bomboane de elita, pentru clientii rafinati. Moldovenii sustin ca sunt primii care au folosit ca umplutura fructe alcoolizate - visine, cirese, dar si nealcoolizate - boabe de struguri si prune. Pentru a dovedi superioritatea in ceea ce priveste calitatea, cei din conducere confrunta, fara a compara si a comenta gusturile, doar termenele de valabilitate: "Andries, batonul nostru, are termen de garantie de doar 30 de zile, pentru ca are in componenta doar ingrediente naturale, in timp ce altele (straine) sunt bune de vanzare timp de cateva luni. Este demonstratia in ceeea ce priveste naturaletea produselor noastre", precizeaza Sergiu Secureanu, brand manager la Bucuria. In privinta ingredientelor, multe se importa: cacao se aduce din Coasta de Fildes si Ghana, arahide din Brazilia si din Canada, alune din Turcia si din Azerbaidjan, grasimi vegetale din Romania, Polonia, Germania si Danemarca, migdale din California, lapte condensat din Ucraina, albus de oua din Canada, aromatizatori si coloranti din Israel. Pentru fabricarea marmeladei si la unele jeleuri se foloseste agar, un produs obtinut din alge de mare, destul de scump, dar care tinde sa fie inlocuit cu pectina din mere. Melasa este folosita la caramele. Apa utilizata in procesul de fabricatie este una fara minerale, fara saruri, analizata in laborator.  PREMII. Din 1957 si pana in 1993, relatia cu Romania a fost continua. De mai bine de un an a fost deschisa o reprezentanta la Bucuresti, iar produse Bucuria se gasesc in mai toate orasele mari ale tarii. Daca inainte se lucra cu peste 2.000 de oameni pentru clienti din intreaga URSS si se produceau zilnic cate 40 de tone de dulciuri, cantitatea nu depaseste acum noua tone si se produce la comanda. Recent, Bucuria a participat cu patru produse la un concurs in Rusia - Cofetaria secolului al XXI-lea, alaturi de alti 130 de competitori. Si toate sortimentele i-au fost premiate: trei cu medalii de aur si una cu argint. "Astfel de produse sunt scumpe, dar de o calitate inalta pentru clienti pretentiosi. De Pasti am avut comenzi la «Forastero» pentru Mitropolia Moldovei, iar de Craciun, romanii au vrut foarte multe bomboane de pom", precizeaza Liuba Oprea. Ei bine, atunci cand si cosmonautii ajung sa consume din produsele tale, pe statia spatiala Sputnik sau oriunde, cocotati in impoderabilitate, mangaiati de visele copilariei, acest lucru constituie un element de mandrie pentru orice producator. Fabrica se poate lauda ca a facut ciocolata pentru generatii intregi de astronauti sovietici si chiar l-a avut oaspete pe omul coborat din ceruri, cosmonautul Alexei Leonov. Acum, "chisinauenii" de la Bucuria zamislesc ciocolata pentru copiii care se pregatesc sa dea o raita pe Jupiter. In visele lor cutezatoare, deocamdata.   "Iata cum se fabricau pe vremuri dropsurile la Bucuria: puneam intr-un cazan mare toata masa de caramela, care se fierbea pe plita unei sobe taranesti in care se facea focul cu carbuni. Intindeam pe masa aluatul ca la coltunasi si il taiam. Ciocolata o turnam cu palnia. Boierul cofetar Garaguli daruia la sfarsitul saptamanii de munca pachete mari cu bomboane si bani in plic. In 1946, fabrica producea 20 de tone de dulciuri: ciocolata, drajeuri, marmelada, caramela" Dora Goldstein o veche lucratoare     "De cand Romania a aderat la UE, s-au introdus taxele agricole pe anumite produse si din aceasta cauza pretul dulciurilor a crescut fara voia noastra. Mai e si concurenta din Ucraina si din Rusia, tari care-si protejeaza productia si nu permit importurile. Au fost intotdeauna sase fabrici de top in URSS: una era Bucuria, alta era in Ucraina si  patru in Rusia. Acum, acestea sunt protejate in tarile lor, numai statul moldovean permite invadarea pietei noastre cu produse din Ucraina. " Sergiu Secureanu brand manager la Bucuria

---

Despre autor: