Povestile spuse direct de parinti ii ajuta mai mult pe bebelusi sa invete sa vorbeasca decat emisiunile de la televizor. O echipa de cercetatori de la Wake Forrest University (SUA) a monitorizat impactul pe care il are televiziunea asupra copiilor sub doi ani. In primii doi ani de viata, care coincid cu primele etape ale invatarii limbajului, copiii deprind mai mult de la un adult decat din programul tv, sustine profesorul Marina Kromar, coordonatoarea cercetarii.  Cantece, versuri, povesti cu multe personaje individualizate prin intonatie, chiar fraze frumos articulate - iata cateva formule magice care inlesnesc copilului de varsta mica vorbirea corecta si formarea unui vocabular. Ideea ca televizorul poate sa tina locul parintilor in invatarea copilului de a rosti primele cuvinte este total falsa... Sa fim realisti: unii sunt parinti, alti sunt producatori... ironizeaza Marina Kromar. Ea s-a oprit aici cu concluziile studiului coordonat si publicat la 27 iulie anul acesta in Media Psychology.  RISCURI. Dar sunt alte studii care merg mai departe, aratand ca, de fapt, televizorul nu numai ca nu poate inlocui povestile parintilor sau ale bunicilor, dar, mai grav, el incetineste dezvoltarea intelectuala a copiilor sub trei ani. De altfel, daca ar fi sa cantarim ce este bun si ce este rau pentru copilul mic la televizor, balanta se inclina mult pe talerul care aduna ce-i mai periculos. Pentru ca tot televizorul a fost gasit vinovat si de tendinta spre sedentarism, spre obezitate, nervozitate, tulburari oftalmologice in cazul copiilor mici care sunt abandonati in fata ecranului.