Sa nu-i fie de deochi de viata! Isi scoate cu repeziciune pantoful din piciorul drept, pantof fara sireturi. Intre degetul mare si degetul al doilea tine permanent o cheie. Cheia de la usa camerei de camin studentesc unde locuieste. Cele doua ma
Sa nu-i fie de deochi de viata! Isi scoate cu repeziciune pantoful din piciorul drept, pantof fara sireturi. Intre degetul mare si degetul al doilea tine permanent o cheie. Cheia de la usa camerei de camin studentesc unde locuieste. Cele doua maini ale tanarului arata ca niste triste vreascuri. Numai os si piele. Pe brate nu si-a gasit locul nici un muschi, nici un strat de grasime, nici un tesut, doar pielea care imbraca osul. Asa s-a nascut, fara nici o musculatura pe maini. Nu poate face nimic cu mainile nici macar sa dea mana cu un nou cunoscut. Mainile ii atarna pe langa corp neputincioase, fara nici o activitate. Biete crengi uscate sprijinite de trunchi. "Oamenii care ma cunosc imi apuca ei mana a «buna ziua», stiu ca eu nu am cum strange mana altui om, nu am cum apuca nici macar un bilet de tramvai." Pe perete, niste tablouri doldora de talent. Pictura rafinata cu simbol, cu simtire, prinsa in fiecare tusa a pensulei. Le-a pictat cu picioarele. Pensulele le tine intre degetele piciorului drept, cu piciorul stang isi pregateste vopselele si celelalte materiale pentru pictura. Marian Basa, pictorul cu degetele de la picioare pentru ca mainile ii fusesera descarnate de un destin nedrept. Este student in anul IV la Facultatea de Arte Plastice din Bucuresti. Colegii lui picteaza cu mainile, el picteaza cu degetele de la picioare. Si alti artisti plastici ii admira, alaturi de oameni obisnuiti, picturile care te pun pe ganduri si iti aduc la suprafata sensibilitatea pitulata poate in coltul de suflet. Il intreb, dintre toate actiunile pe care le face doar cu picioarele care ii este cea mai dificila? "Niciuna nu e grea. La unele din treburi intarzii mai mult pana le rezolv, dar le execut pe toate. Trebuie sa castig in iuteala mai ales la imbracat si la cusut nasturi". Are privirea sus, zambeste, chit ca soarta l-a lovit nedrept si crunt. Colac peste pupaza i-a murit cand inca era copil si tatal. Orfan de carnea mainilor, orfan de tata. L-a crescut mama, pe el si pe cei doi frati. Si uite ca el isi priveste demn si increzator viitorul, este student alaturi de colegii intregi la trup si-si compenseaza minusul de muschi de la brate cu un mare plus la talent, cu un mare plus la taria de caracter, cu un mare plus la demnitatea cu care isi domina infirmitatea. In vacanta, studentul la arte plastice fara carne pe maini, dar cu picioare utilizate in pictat, se va duce la mare si pe plaja, va face portret oamenilor in concediu, pictand cu degetele piciorului. Isi va castiga cinstit o paine pentru perioada vacantei. Ma saluta din cap, cu mainile n-ar fi putut sa-si ia la revedere, si pleaca grabit, aproape alergand cu picioarele care-i sunt si maini.
Despre autor:
