Menelas Varveri dupa ce a fraudat fiscul de 8, 5 milioane lei a inceput sa filosofeze la audierile de la Trib.II si sa indruge tot felul de povesti. Va redam mai jos din marturisirile unui defraudator, care sunt pe de o parte hilare, sau pe de alta uimitoare:
"Nu puteam trai cu trei mii de lei pe luna. Numai pe chirie plateam cinci mii. Ce eram sa fac?" intreaba la interogatoriu casierul Menelas Varveri, arestat pentru fraude. Si apoi da imediat el insusi solutia: "Luam din incasari diferenta de care aveam nevoie. Patruzeci, cincizeci de mii de lei pe luna, Atat. Cu trei mii de lei pe luna nu poti trai in Capitala noastra, nu poti avea un standard de viata, care sa satisfaca trebuintele elementare de alimentatie, locuinta, imbracaminte si cultura ale unui om, ce duce o viata ceva superioara celei pur vegetative. E perfect adevarat. Nu sunt croit dupa calapodul lui Diogene. Cerem pentru adapostul nostru mai mult confort decat legendarului butoi si nu aruncam strachina de lemn ca un lux inutil, cand putem bea apa si cu pumnul. Dimpotriva. O sa vrem un potir de cristal sau de argint. Dar in acest standard de viata trebuie sa fie si un anume echilibru; o masina buna, o blana si bijuterii pentru nevasta, ca sa-ti clatesti retina trebuie sa voiajezi si peste hotarele tarii. Asa vad eu o anume viata pe acest pamant si mai ales in Bucuresti. O sa ma intrebati de scrupule morale. Scrupule morale? Vai ce vechituri, bune de aruncat la gunoi, acolo unde mai exista. Constiinta? Cel mult constiinta faptului, ca glasul acestei constiinte e prea slab fata de fosnetul permanent al biletelor de banca si de zanganitul pieselor de metal la ghiseul casieriei".
Judecatorii au ramas fara glas, sa speram ca si d-voastra cititorii acestor randuri incercati aceleasi sentimente. Macar daca suntem furati, stim cum gandesc defraudatorii nostri. Halal sa le fie si vai de noi!
ZIUA, 13 iulie 1939