Copiii vor invata ce sint dischetele, CD-urile si alte medii „moarte" in cadrul vizitelor la muzeu.

In vremuri in care consumerismul si avintul tehnologic ne-au obisnuit cu ideea ca avem in permanenta nevoie de upgrade-uri si update-uri, o privire peste umar, la ce lasam in urma, e ca o dupa-amiaza in care ne uitam la poze din copilarie. Chiar daca avem computere din ce in ce mai rapide si medii de stocare a caror capacitate e invers proportionala cu dimensiunile, nostalgia vremurilor in care un mp3 incapea pe trei dischete ne invata lectii importante despre cum ne raportam la media din jurul nostru.

Printre cele mai failibile medii de pastrare a datelor se numara nu doar caseta audio, ci si CD-urile si computerele iesite din uz. Cine-si imagineaza ca va recupera date de pe un disc zgiriat (adica mai vechi de 5 ani) sau de pe teancurile de dischete pe care le mai are prin sertare se insala. In timp ce cartile se dovedesc a fi, pina la urma, cele mai rezistente si de incredere, multe limbaje de programare din anii ‘80 si ‘90 sint limbi moarte pentru computerele de azi. De toate mediile de comunicare numite stiintific „necromedia" se ocupa atit vizionarii, cit si IT-istii. „Dead Media" este un proiect (ironic, neactualizat din 2001) al scriitorului de SF Bruce Sterling, care a deschis o lista publica de discutii ( http://www.dead-media.org/ notes/index-cat.html ) in 1995 ( http://www.horizonzero.ca ), pe cind scrisul in colaborare tip „wiki" nu aparuse. Totusi, in baza de date s-au strins informatii despre sute de metode si artefacte de comunicare, destinate atit „stocarii, cit si producerii si transmiterii de stimul senzorial uman" (Bruce Sterling), la care am renuntat de mult, de la porumbei zburatori la Windows 95.

In timp ce numarul de pagini de web arhivate de „Wayback Machine" (http://www.archive.org/web/web.php ), multe dintre ele nedisponibile in alta parte, depaseste 85 de miliarde, software-urile care emuleaza sisteme de operare disparute se inmultesc si discuri „indestructibile" sint anuntate regulat. Pe masura ce capatam incredere in stocarea la distanta, se poate spune ca am intrat pe bune in era digitala.

E greu sa te obisnuiesti cu gindul ca „altii" au grija de tot ce produci in spatiu virtual, dar daca te uiti la cite aparate au devenit „dead media" in ultima suta de ani, comparativ cu alte mii de ani de civilizatie in care textul era copiat manual, iti vei da seama care e adevarata solutie. Nu trebuie sa mai stringem masini (hardware) in jurul nostru, ci sa le privim ca la muzeu. Dupa care sa schimbam complet felul in care percepem informatia. Sa schimbam paradigma si sa incepem sa punem totul pe net.

Mediile noi nu mai apuca sa capete patina timpului, pentru ca le inlocuim prea des ca sa ajungem sa le fetisizam. Se actualizeaza automat, pentru ca au la baza software si copia se confunda cu originalul. Singurii care mai reusesc sa salveze „masina" ca simbol al unei civilizatii in care mare parte din comunicare se petrece online sint artistii new media din zone mainstream, de la retro-futuristi buni la Photoshop, la steampunkeri. Primii isi imagineaza media care nu au existat niciodata (http://www.worth1000.com ) sau sint in stare sa adauge, in fictiunile lor, dispozitive wireless si gadgeturi oricarui personaj din alte secole, punindu-si intrebari de genul „Cum ar fi aratat viata lui Mozart daca Amadeus ar fi avut, de mic, un iPod?". In vreme ce adeptii curentului steampunk fie remixeaza hardware contemporan in stil victorian, adaugind, de exemplu, unui laptop un dispozitiv cu aburi, fie propun hibrizi ce par imposibili, cum ar fi ecrane conectate la o masina de scris mecanica. (http://www.wired.com/ ).

Acelasi Bruce Sterling isi imagineaza, intr-un text publicat de „Wired" in editia de iulie, un 2017 „hiperlocal" in care granitele dintre real si virtual sint pe aceeasi harta, cele doua lumi comunicind in permanenta. Daca e sa credem teoriile despre „Dead Media", ne putem imagina si un viitor in care pastrarea fizica a informatiei e lipsita de relevanta sau chiar inutila.

Decizia despre ce, cit si unde arhivam online nu poate fi dictata de trenduri, futurologi sau specialisti IT, ci apartine fiecaruia.

Arta din baile publice Suportul fizic pentru retelele sociale pe muzica, afaceri, filme si alte criterii de acest tip sint la ordinea zilei. Era si timpul pentru o platforma de nisa, dedicata amatorilor de graffiti de pe peretii bailor. „The Bathroom Graffiti Project" si-a relansat site-ul sub forma unei retele sociale care sa simplifice si sa accelereze procesul de selectie, stocare si arhivare a imaginilor cu lucrari de graffiti din bai publice din toata lumea. Proiectul colaborativ a acumulat deja sute de imagini din zeci de tari. Construirea unei astfel de baze de imagini este din ce in ce mai simpla, de cind orice posesor cu camera foto si Internet la telefon poate uploada poza direct de pe closet, inainte sa paraseasca baia. Oricine poate adauga poze via Flickr sau mail. Pentru mai multe detalii despre proiect si imagini strinse pina acum, accesati www.graffitiproject.com. (I.C.)

Pentru mai multe detalii despre arhiva pagini de web accesati www.cotidianul.ro/select