Ieri a fost o zi importanta. Primul-ministru, Calin Popescu Tariceanu, si comisarul european pentru Politica Regionala, Danuta Hubner, au semnat Cadrul Strategic National de Referinta 2007-2013 (CSNR), document pe baza caruia Comisia Europeana aloca Romaniei 19,21 miliarde euro ca fonduri structurale si de coeziune. Potrivit comisarului european, primele plati vor fi virate in urmatoarele zile, Romania fiind una dintre tarile membre ale Uniunii care au reusit sa finalizeze negocierile pentru majoritatea Programelor Operationale, in valoare de 15 miliarde euro, discutiile pentru ultimele doua programe urmand sa fie incheiate pana in luna septembrie.
Cu alte cuvinte, bani avem, dar greul abia incepe. Hubner chiar a avertizat: "Toti cei implicati stiu insa ca adevarata provocare este implementarea proiectelor si e nevoie de un mare efort ca aceasta operatiune sa fie un succes. Comisia Europeana se asteapta la o buna cooperare cu Guvernul roman pentru o corecta gestionare si un control al fondurilor UE, care sa previna aparitia unor nereguli in utilizarea bugetului comunitar" .
Un avertisment care nu trebuie ignorat pentru ca, asa cum vor veni, fondurile europene pot face cale intoarsa. Romania trebuie sa faca dovada ca poate cheltui acesti bani si ca are proiecte viabile. De aceea, intalnirea de azi de la Sibiu dintre Danuta Hubner si presedintii celor opt Regiuni de Dezvoltare va reprezenta un test. Cei care vor fi prezenti in sediul Primariei la intalnirea regionala pe tema instrumentelor structurale trebuie sa aiba "temele" facute.
Exista si temeri, dovada fiind corespondenta purtata in ultimele saptamani cu oficialii Agentiilor de Dezvoltare Regionala. Chiar s-a facut si o regie in acest sens, ceea ce nu este un lucru rau atat timp cat exista proiecte si nu doar declaratii de intentie. Doar cu lansarea de mesaje nu cred ca poate fi dinamizata absorbtia fondurilor europene. Ceea ce poate fi anticipat la discutiile de astazi cu Danuta Hubner este accentul pe parteneriatul public-privat in realizarea infrastructurii de afaceri regasite in programul de competitivitate. Astfel, conform scenariului mentionat, oficialii ADR vor schita proiecte de anvergura, integrate (din informatiile mele, unele proiecte chiar exista), in care mediul de afaceri (intreprinderi mici/ mari/ mari investitori) impreuna cu centrele universitare si cu autoritati locale pot veni pentru dezvoltarea unor obiective mari de gen poli de competitivitate pe o anumita zona geografica, nu doar la nivelul unui oras.
Se intentioneaza ca aceste proiecte sa fie elaborate in doua etape. Foarte importante aceste aspecte, deoarece se subliniaza clar necesitatea asocierii in parteneriast public-privat, asociere cu un caracter juridic. Astfel, asociatia nou-infiintata poate obtine fonduri apoi pentru colectivitatea careia ii este destinat proiectul cu prioritate si din alte programe. Pe hartie, toata aceasta constructie este admirabila. Mai ramane de vazut daca autoritatile publice locale vor da dovada de intelegere si mai ales de deschidere catre sectorul privat si nu numai. In acest caz, regulile europene sunt extrem de stricte si nu lasa loc la interpretari.
Proiectele de dezvoltare trebuie astfel gandite, incat sa produca efecte in viitor. Improvizatiile nu au sanse sa fie finantate din fondurile europene, lucru mentionat ieri extrem de clar de catre comisarul Hubner.
Ar mai fi ceva de subliniat, si anume constientizarea autoritatilor locale ca beneficiaza de toate atuurile. Au asigurata o sursa substantiala de finantare si mai au avantajul existentei unei infrastructuri pretabile investitiilor. In acest sens ma refer la structurile industriale dezafectate ce pot fi transformate in veritabile centre de afaceri care sa mobilizeze capitalul autohton si forta de munca locala. Aici intervine rolul extrem de important al autoritatilor locale, deoarece sunt obligate ca la elaborarea proiectului sa tina cont de faptul ca aparitia de noi intreprinderi mici si mijlocii trebuie incurajata, dar mai ales indrumata spre domenii care vor cunoaste dezvoltare pe o perioada medie si lunga de timp. Altfel, se repeta experienta incubatoarelor de afaceri si a unor parcuri industriale finantate, care s-au dovedit falimentare. Un lucru recunoscut si in documentele oficiale. Din analize efectuate pe parcursul anului 2004, de exemplu, s-a constatat ca din 19 incubatoare de afaceri infiintate in Romania, numai 10 erau inca operationale. In majoritatea cazurilor dupa incetarea finantarii alocate initial prin programe internationale, nefiind atractive pentru IMM, aflate in faza de start-up datorita unei abordari defectuoase la infiintare si managementului defectuos, aproape jumatate dintre ele s-au desfiintat. Or, in cazul nostru, o astfel de experienta ar obliga autoritatile contractante sa returneze toata suma primita, intrucat Programul Operational prevede verificarea stricta a efectelor produse dupa inchiderea finantarii.
Acesta este si rostul finantarii, pentru ca sustenabilitatea incubatoarelor tehnologice si de afaceri este asigurata prin serviciile suport, cum ar fi orientarea pe piata a firmelor aflate in faza de start-up pe perioada de incubare. O provocare pentru autoritatile locale si nu numai. De aceea, intalnirea de azi de la Sibiu cu Danuta Hubner se anunta extrem de importanta.