Reprezentantii Pensionarilor au dat publicitatii, miercuri, 11 iulie 2007, un Protest fata de pozitia lui Traian Basescu in chestiunea legii pensiilor. Citit cu atentie, documentul ne surprinde printr-o nuanta de o tulburatoare profunzime. Reprezentantii celor peste cinci milioane de pensionari iau atitudine nu atat fata de eventualitatea ca domnul presedinte sa nu promulge legea, cat mai ales fata de atmosfera nociva creata de pozitia Cotrocenilor. Prin datele sale de esenta, pozitia lui Traian Basescu - sesizeaza documen-tul - a creat premisele unei ostilitati a unei parti a populatiei fata de pensionari. Indiscutabil, legea pensiilor va intra in vigoare. Admitand ca ura fata de PNL i-a luat lui Traian Basescu mintile, refuzul de a promulga legea va duce la convocarea unei sedinte extraordinare a Parlamentului, in cadrul careia legea va fi reconfirmata. Oricat de Ales al neamului ar fi Traian Basescu, dupa votul Parlamentului nu va mai putea face nimic. Dar chiar daca ar promulga-o, desigur, dupa ce-si va fi facut toate hachitele, pentru a dovedi ca el e Jupanul, raul, imensul rau, produs de pozitia sa fata de lege nu va putea fi reparat. Din clipa in care a deschis gura pentru a denunta, vezi Doamne!, impactul maririi pensiilor asupra bugetului, Traian Basescu a creat premisele unei atmosfere otravitoare, irespirabile in societatea romaneasca de azi. O atmosfera in care pensionarii risca sa fie vazuti si chiar tratati ca niste nenorociti care traiesc pe spatele tinerilor, al populatiei active. Declaratiile lui Traian Basescu, scrisoarea adresata premierului dau curs unei pozitii extrem de periculoase pentru milioanele de pensionari din Romania de azi: crearea si adancirea imaginii ca batranii sunt o povara de prisos pentru societate, care nu mai stie cum sa scape de ei. Daca Traian Basescu ar fi fost singurul care s-ar fi aventurat in calcule mizere despre cat ne costa pensionarii, n-ar fi fost cine stie ce. Vizitiii sai din politica si din presa, intrand automat in procedurile de sustinere a tot ce naste personalitatea celui de la Cotroceni, au pus stapanire pe micile ecrane ale mogulilor mafioti, pentru a dovedi ca marirea pensiilor va fi facuta pe seama categoriilor active ale populatiei, a autostrazilor si soselelor, intr-un cuvant, pe seama viitorului de aur al tarii. Li s-au adaugat, intr-un gest de sarit de pe fix, si politicieni care nu fac parte din liota prezidentiala, precum  Marian Milut, seful PNTCD. Data fiind tactica lui Traian Basescu de a amana pe cat posibil promulgarea legii, perioada de discutie publica a chestiunii, cat ne costa nenorocitii astia de pensionari, risca sa se lungeasca. In Protestul pensionarilor, discutiile mizere despre sursele de finantare a maririi pensiilor sunt identificate ca profund jignitoare, insultatoare chiar fata de generatia batrana. Ele seamana - am spune noi - cu discutiile contradictorii, aprinse, dintre doi soti in putere, despre cat de mult ii costa tata socru, surghiunit in debara si legat cu lantul, sa nu se miste si sa aiba pofta de mancare. Unui asemenea batran i-ar veni sa moara si daca ar auzi, prin peretele subtire al incaperii, certurile celor doi in legatura cu intretinerea sa. D-apoi daca respectivii s-ar certa fata de el, ba, mai mult, unul dintre ei chiar i-ar reprosa ca ii mananca banii cu care el vrea sa-si ia o motoreta! Nu credem insa ca discutiile publice starnite de gestul iresponsabil al lui Traian Basescu afecteaza doar imaginea pensionarilor. Ele lovesc, inainte de toate, in imaginea societatii romanesti de azi. O societate salbatica, pentru care batranii sunt o povara netrebnica: fac umbra pamantului degeaba si, culmea!, mai si costa. Pe la inceputul secolului al XVIII-lea, in Irlanda mizera se punea problema intretinerii numarului mare de copii saraci. Drept reactie la aceasta discutie, Jonathan Swift va publica, in 1729, celebrul pamflet "Smerita jalba spre a impiedica pruncii Irlandei de a deveni o povara pentru parinti si pentru tara". Cu nemiloasa sa ironie, marele scriitor propunea, printre altele, drept solutie economica salvatoare vinderea pruncilor de prisos pentru a fi mancati ca friptura inabusita la cuptor. Evident, dupa ce au fost bine alaptati, pentru a fi cat mai grasi! Daca ar trai in Romania de azi, autorul "Calatoriilor lui Guliver" ar propune, desigur, lui Traian Basescu o solutie asemanatoare pentru a rezolva problema pensionarilor, a caror intretinere impovareaza bugetul. Chiar daca n-au carnea asa de frageda ca a pruncilor, pensionarii ar constitui o carne destul de buna pentru dintii sanatosi ai tinerilor, ai populatiei active. Dat fiind ca a obtinut la Referendum un procentaj de 75%, Traian Basescu ar putea fi un garant al faptului ca, la o adica, din pensionari ar putea iesi chiar  si o ciulama.  Gustand primul! Pofta buna, domnule presedinte!