Generalul presedinte al Pakistanului se clatina prins intre SUA, militanti islamisti si conflicte interetnice si interreligioase.

Pakistanul a ascuns multa vreme sub covor tensiuni, contraste si incoerente politice care acum explodeaza si fac din el o noua necunoscuta de securitate, dar una dotata cu bomba nucleara si lipita de Afganistanul instabil.

Generalul Pervez Musharraf a fost acuzat de-a lungul timpului ca stringe mina cu americanii in timp ce inchide ochii la elemente radicale din armata si serviciile secrete strins legate de militanti islamisti precum cei din al-Qaeda si cei asediati in ultimele zile in Moscheea Rosie din Islamabad.

Sa insemne atacul asupra moscheii ca Musharraf a decis sa se uite numai spre Vest si sa inceapa curatenia generala de radicali inainte de alegerile din toamna? In timp, generalul a oscilat intre beneficiile bunavointei americane si necesitatea de a tolera elemente interne mai mult sau mai putin radicale, pentru ca ele reprezinta interese ale unor grupuri etnice ori religioase pakistaneze cu greutate.

De citeva ori, generalul a predat americanilor teroristi cautati. Pe de alta parte, talibani si membri al-Qaeda se plimba linistiti de o parte si de alta a granitei dintre Pakistan si Afganistan sau creeaza ori intaresc nuclee radicale in jurul unor madrasse (scoli islamice) ori moschei. In general, centrele radicale poarta marca wahabbita si salafita, cu finantare saudita.

Reactia dura a armatei la Moscheea Rosie pare sa aiba urme de disperare, de pierdere a controlului. Musharraf incearca sa reduca la tacere elementele radicale si sa se impuna in stilul de forta, singurul care functioneaza in zona.

Presa a protestat ca nu a avut acces la zona Moscheii Rosii si ca nu a putut verifica bilanturile victimelor anuntate oficial. Dar Musharraf a ales singura varianta valabila intr-o zona cu mentalitati tribale - in conformitate cu legea celui mai puternic care ramine asa numai daca striveste tot ce-l poate ameninta, fara sa se preocupe de respectarea drepturilor omului.

Intrebarea este daca generalul va putea mentine atitudinea de forta demonstrata in asaltul Moscheii Rosii. Va putea el sa spuna in continuare „NU!" radicalilor, sustinuti uneori din chiar rindurile guvernului?

In ochii comunitatii internationale el si-a mai curatat acum imaginea sifonata de jucator in doua tabere, iar asta i-ar putea aduce, din nou, sprijin militar si diplomatic din Vest, intr-un moment delicat, inainte de alegeri.

Dar opozitia crescinda si nemultumirea trezita de regimul Musharraf cresc in Pakistan. Diverse grupuri etnice si religioase se framinta, iar tensiunea dintre siitii pakistanezi si sunniti capata nuante ingrosate de un guvern care, orice ar face, nu reuseste sa realizeze un echilibru intre interesele celor doua.

E drept ca asaltul asupra Moscheii Rosii a fost completat de desfasurari de trupe in ultimele zile in zone din nord-vestul Pakistanului, semn ca guvernul nu doar reactioneaza la un eveniment izolat, ci are o campanie care pune presiune pe centrele radicale islamiste si pe liderii lor.

Mai mult, contraofensiva guvernului este evidenta de vreme ce in provincia Waziristan, la granita cu Afganistanul, armata a riscat sa piarda un acord de neagresiune cu triburile locale, reocupind citeva posturi de control lasate, in baza documentului, sub controlul localnicilor.

Noua linie antiradicala adoptata de Musharraf, daca e pe termen lung, nu schimba doar formula politica si sociala in Pakistan, ci influenteaza si situatia din Afganistan si afluxul de tineri musulmani entuziasmati de idei radicale peste tot in lume.

Pakistanul - sursa de terorism
Ani buni, elemente din fortele de securitate pakistaneze au fost implicate in crearea si antrenarea de grupuri fundamentaliste islamice, din care au iesit valuri de tineri pakistanezi care au aparut ulterior in Europa cu explozive in genti sau lupta in Afganistan ori in Irak.