Regatul lui Mohammed al VI-lea stie sa-i intimpine pe romani cu „Agi!", „Ceaucescu!", dar si cu povesti despre primarul din Urlati sau despre Gelu Voican Voiculescu.

In piata Djema el Fna, preturile bune senegociaza pina seara tirziu Tot mai multi francezi, cu fostul presedinte Jacques Chirac in frunte, care vrea chiar sa-si cumpere o proprietate in zona, sint fermecati de Maroc. A treia destinatie turistica de coasta pentru intreaga Europa (dupa Spania si Franta), regatul din nordul Africii m-a intimpinat de cu seara. Cristi, stagiar roman in Maroc, ma asteapta in fata la McDonald’s-ul din cartierul rezidential Maarif din Casablanca si ma duce direct in apartamentul european inchiriat cu 400 de euro pe luna. Are conexiune wireless la laptop, parabolica cu acces la meciurile din Primera Division si frigider plin cu branduri europene, scrise toate cu caractere arabe. Marocul, cu tot cu regele Mohammed al VI-lea, are de parcurs un lung drum spre modernitate. Imi dau seama de asta inca de dimineata, de indata ce ies din enclava europeana a lui Cristi. Pe marile bulevarde centrale, magazinele Zara, automobilele 4x4 negre sau cele doua turnuri gigantice à la World Trade Center se amesteca cu Loganuri care strabat piata inca intacta din Maarif, unde comertul traditional, femeile cu val sau lustragiii de pantofi isi cistiga traiul cu numai citiva dirhami pe zi.

„In Medina veche, unde e centrul istoric al orasului si unde piata cu de toate e la ea acasa, sa nu mergeti. E periculos", ne spun colegele „hexagonale" ale lui Cristi. La taraba de ziare, unde titlurile frantuzesti sint la discretie, „Le Point" avertizeaza ca acolo se coc celulele musulmane teroriste. Fix acolo ne ducem. Sintem turisti albi, poate francezi, poate polonezi, iar antenele comerciantilor se anima pe loc. Ne intimpina cu „Agi!" si „Ceaucescu!" cind cedam intrebarilor si sintem pe loc introdusi in dughene strimte cu miros de marochinarie. Totul se negociaza, iar un „bon prix" inseamna jumatate din cit cer dintru inceput pentru sabotii din piele de capra sau pe gentile din piele de camila. Gazelele, termen generic in Maroc pentru femei, admira zorzoane, iar restul lumii soarbe, din partea casei, ceai fierbinte de menta, turnat din ibrice mici si metalice in pahare de sticla, inflorate cu albastru.

Vasile are maximum 30 de ani, mustata, ten pe masura tarii, dar nu e roman. A luat-o la goana sa ni-l aduca in carne si oase negustorul care a aflat de unde venim. Vasile e de fapt Ahmed si prinde din zbor tot ce aude. Romana o stie de la primarul din Urlati, de la Gelu Voican Voiculescu si de la alti romani pe care i-a descurcat in desisul medinei in care e mai sprinten ca nimeni altul. Ne asigura ca are niste magazine „beton" pentru noi. „Misto" de-a dreptul, dupa cum reuseste sa o rupa pe limba noastra. Il credem mai ales cind scoate de la piept o jumatate de coala A4, scoasa la imprimanta, in care ministerul turismului il autorizeaza, in franceza, sa insoteasca grupurile de romani. Vrea sa deschida niste pravalii in care sa vinda sarmale, dar in care carnea de porc sa fie inlocuita cu cea de camila. Pentru ca „ce-i frumos si lui Dumnezeu place", o mai stilceste el pe romana.

Relatiile de prietenie romano-marocanese infiripa in buricul tirgului Pe plaja de la Bouznika, valul islamicbate orice crema solara In Marrakech, orasul turistic prin excelenta, comertul e stil de viata. Berberii coboara din Atlas mult mai usor pina aici. Aduc cu ei piei pe care le tabacesc la marginea orasului, in bazine circulare de beton, in care-si tin picioarele zile in sir pina indoaie materia prima ca pe un biet cauciuc. Ti se face un tur inecacios de citeva minute pentru zece dirhami (un euro) in care nu apuci decit sa-ti tii sub nas un smoc mare de menta ca sa nu lesini. In marea piata, Djema el Fna, seara totul arde. De jur imprejur se ridica flacari de la tot ce se poate praji, iar in centru, din care burdusite cu portocale, esti strigat sa dai trei dirhami pe un suc facut direct sub ochii tai.

Te plimbi buimac printre atitea mirosuri si te feresti in acelasi timp de motociclete Peugeot, datate mai toate 1980, si esti atent in ce directie iti porti privirea. Daca esti femeie, poti fi oricind apucata de mina de localnice dezgolite doar la ochi care-ti fac, pina sa te dezmeticesti, un ta-tuaj hena pe toata palma, cum n-a vazut Madonna nici macar in „Frozen". Apuci sa spui „Non, merci" si esti intimpinat de imblinzitori de cobre sau ceruitori de pantofi de care nu scapi decit cu sandale. Regele Mohammed si printesa Lalla privesc cu incredere din poze inramate si atirnate la vedere peste tot. Maiestatea si-a pus in cap sa adune 10 milioane de turisti anual pina in 2010, iar regatul sau stie sa-i primeasca regeste pe toti.

Loganul, rasfatat in Atlas Jandarmeria marocana se plimba in modele albe, in timp ce taximetristii din Casablanca le-au vopsit regulamentar in verde. Ruleaza cot la cot in traficul infernal din Casablanca cu Peugeot-uri sau Renault-uri din anii ’80, dar si alaturi de surorile Dacia Nova. La sase luni de la deschiderea uzinei Logan din Casablanca, in 2005, autoturismul a devenit cea mai vinduta marca din Maroc, cu 1.000 de modele cumparate in fiecare luna. Sponsor oficial al „Leilor din Atlas", asa cum e supranumita „nationala" de fotbal a tarii, Logan este construita pe platformele de la Somaca si are in plan sa atinga vinzari de 30.000 de autoturisme pe an.

Pentru mai multe imagini din Maroc vizitati Galeria Foto

Asculta rapul difuzat in taxiurile marocane pe www.cotidianul.ro/select