Coana Europa s-a suparat iarasi pe Justitia damboviteana. Cica e puturoasa si se cam codeste sa-i infunde in beciurile jilave pe rechinii coruptiei termopanizate. Zaboveste exasperant intre proceduri si n-are pic de fermitate. Sentinte intarziate si verdicte moi. Fratele Frattini, cu aerul sau de fante coflesit, e rece ca un comisar galactic cand contabilizeaza poticnelile din Raportul ultim. Rumegandu-si inca frustrarile de la recenta remaniere guvernamentala, frusta Monica ii tine isonul printre surasuri cu subinteles. Nu-i pica deloc bine un euroinventar laudativ pe de-a-ntregul, prea s-ar fi umflat in barbison junele-i succesor! Ne explica cu acelasi fanatism justitiar ce vrea strainatatea de la noi si, intrebata daca pleaca din tara, ne lamureste conspirativ: "Plec, ma intorc, oricum nu voi inceta sa monitorizez si sa critic". Poporul rasufla usurat, amazoana anticoruptie, transferata taman in Macedonia de "perfidul Albion", vegheaza transfrontalier, n-a obosit. Fata-n fata cu reactiunea macoveista, Chiuariu in functie e satisfacut, Romanica a scapat de clauza de salvgardare. Cu ANI si fara nani, imberbul ministru isi aroga merite contestabile. Nu si "corecturile" cu atingere vadit nepatriotica (zic unii!) la DNA, dragostea mai veche a legendarei sale predecesoare. Scandalul reizbucneste patimas, cu invective reciproce, agatate in tusul tipografic al primelor pagini din gazetele bastinase. Basestii declanseaza ofensiva de vara impotriva taricenilor, iar epistola cu antetul Ministerului Justitiei, expediata Bruxelles-ului, e pricina estivalei varsari de adrenalina. De adrenalina oranj, desigur, asa cum se intampla bezmetic de vreo doi ani incoace. (Ma trezesc coplesit de o revelatie de pripas. Romania are in patrimoniul de inteligenta juridica o competenta recunoscuta pe plan european, insa neluata in seama acasa. Profesorul Corneliu Birsan e judecator de ceva vreme la CEDO si lumea juristilor de pretutindeni il admira si-l pretuieste deopotriva. O personalitate integra si neinregimentata partinic, ideala pentru postul de ministru al Justitiei. Guvernantii de ieri si de azi il ocolesc complice ori de cate ori se distribuie portofoliul "Balantei" si se intrec in experimente stupide, ridicole. Ba instilari sorosiene, ba penetrari fenechiuiste. Politicienii trancanesc intruna despre interesul national, despre scumpa noastra tarisoara si alte gogomanii cu trecere la naturelul lacramos al norodului, dar la indreptarea lucrurilor profesionistii apolitici nu sunt chemati niciodata. Si macar de-am avea asa multi specialisti incat sa ne permitem irosirea lora€¦) Carevasazica, Occidentul ne reproseaza taraganarea nerezonabila a proceselor, lungimea lor nejustificata. Apusul e din nou in eroare, nu cunoaste realitatile romanesti. Imediat dupa proclamarea Republicii Populare Romane din 1947, judecata penala s-a marginit la citirea rechizitoriilor intocmite de anchetatorii bravului proletariat, si cu asta basta. Procesele durau o clipa si inculpatii erau impuscati grabnic sau intemnitati pe viata. Comisarii sovietici isi frecau asasin mainile si laudau avantul revolutionar al magistratilor "tricolori". Europa intinsa dincolo de cortina rosie tacea si-si vindeca ranile razboiului. Noi nu existam decat in atlasele geografice. Legiuitorul comunist a castrat mai apoi dreptul la aparare si eunucii "barei" s-au umplut de rusine. Niste slujitori harnici ai crimei oficializate, clocita in birourile securistilor, militienilor si procurorilor randuiti de puterea dejist-ceausista. Si-n loc sa protesteze, Europa il plimba in calesti regesti pe Ceausescu si-l decora cu titluri ce-si pierdeau astfel nobletea. Acum, subalternii eurobarosanului Barroso militeaza pentru procese rapide, dar Romania are o proasta si tragica reputatie in aceasta privinta. Romania nu si-a igienizat complet structurile de stat post-totalitar si nu si-a curatat biografia de petele trecutului abuziv, discretionar. Lipsa unui sistem de valori autentice si criza de competente sunt eczemele deschise ale natiei de prepeleci. Magistratii, si nu numai, vadesc o servila sensibilitate la presiunile politice si mediatice exercitate concertat si fatis, si de aici pericolul urgentarii judecatii. Un proces derulat cu euroviteza intr-un climat public inflamat si manipulat pervers e catastrofal. Seamana cu un linsaj inchizitorial, si nu cu duelul onest, exclusiv juridic, dintre acuzare si aparare. Societatea "imbecalizata" are nevoie sa se maturizeze si sa se aseze in rosturile ei civice si institutionale. In involburarea postdecembrista nu cereti judecatorului ca, de dragul frattinilor de aiurea, sa fraternizeze cu procurorul! Procesele trebuie sa dureze pana ce adevarul judiciar isi va fi secat izvoarele probatorii si-si va fi lamurit relatia cu prezumtia de nevinovatie. Restul e o imensa ipocrizie a Comisiei Europene, caci in tarile apusene nu celeritatea e dimensiunea esentiala a proceselor, ci echilibrul social instaurat si ajustat mereu de hotararile judecatoresti.