Viata si ispravile descurcarete ale romanilor vor continua, navigind cu instinct de iedera printre faptele statului. Succesul si bunastarea persoanei se vor inteti, dar nu se vor imbina cu inflorirea vietii publice.

Romanii si-au surclasat statul, in mod cu adevarat privat, lucrind, emigrind, revenind, votind. Dar acest artizanat personal nu poate inlocui binefacerile unei vieti nationale serioase: acea forma de colaborare colectiva din care se nasc calitatea si consistenta unei tari. Deznodamintul a fost fixat de triumful unei directii de organizare ilegala care a reusit, in ultima vreme, sa ia chipul legalitatii.

Perfect coordonate, sistemul politic si magistratura protejeaza o clasa superpusa, din interiorul si din spatele prevederilor legale. Tot ce e mai drept in drept si mai savant in jurisprudenta se face scut la butoniera unei clase de acum faimoase de stapini. Noua justitie nu mai e un aparat ruginit de abuz. Acum, mecanismul e lustruit, suride doct, navigheaza enciclopedic prin jurisprudenta europeana, citeaza pedant deciziile CEDO si accepta, eminent, exceptiile de neconstitutionalitate.

Rezultatul acestei farse procedurale, cu judecatori loviti de cultul detaliului si mistica legalista? Dinu Patriciu devine campion al libertatii cetatenesti in disputa cu SRI. Ion Iliescu e confirmat in rolul eroului istoric neintinabil. Adrian Nastase e o distinsa persoana privata salvata din ghearele zbirilor procurori. Tarau revine, dintr-o America discutabila, in patria justitiei, unde cintareste cu noua dosare mai putin. Nici un demnitar sau fost demnitar, nici un membru al petro-cheresto-energo-agro-oligarhiei nu a fost gasit vinovat si nu trebuie sa se teama. Justitia vegheaza. Si, ca sa faca opera de principiu deasupra acestui munte de balegar, Consiliul Superior al Magistraturii respinge indignat recomandarile Uniunii Europene. In numele justitiei independente.

E o tragedie fara seaman. Acest tip de autoritate legala in apararea ilegalitatii anunta, infernal si calm, sfirsitul epocii de dezbatere si inceputul erei de inversiune totala. Uniunea Europeana, cu amestecul ei de naivitate vinovata si cult al compromisului, poarta o raspundere clara. Clauza de salvgardare pe justitie ar fi impus o limita. Insa radacinile prezentului nostru inversat vin din constructia inautentica a statului. Grupul superpus de care vorbim astazi e extensia birocratiei comuniste care a creat statul, in 1989, l-a consolidat ca ostatic al propriilor nevoi si a legalizat, recent, aceasta substituire. Am ajuns la apogeul devastator al unei formule simulate de viata democratica, la incununarea inversionismului camuflat. Sintem in fata unei noi ordini, din care romanii pot extrage o singura lectie: parvenirea politica te poate inalta din noroi, intr-un paradis garantat. Viata de stat a atins punctul mort si, din acest motiv, istoria activa a Romaniei, suma initiativelor societatii care sporesc puterea societatii, se apropie de sfirsit. Pe acest drum ne asteapta doar viata de facatura a unei multimi-electorat care nu are voie sa devina natiune politica.