Saptamanile acestea sunt decisive pentru intreaga cariera politica a presedintelui Traian Basescu. Izolat de mult timp, dumnealui a reusit de fiecare data sa gaseasca o fisura prin care a strecurat cate o bomba cu efect intarziat, in scopul deturnarii atentiei publice de la gravele erori comise in aceasta prima jumatate de mandat.
Cacealmaua este definita in DEX ca fiind "inducerea in eroare a adversarului, caruia ii lasi impresia ca ai carti mai bune decat ale lui". Ca un mare jucator de poker, Traian Basescu si-a surprins mereu partenerii mizand la maxim si atunci cand avea in mana careul de asi, dar si cand soarta i-a oferit o banala cacealma. Profesionistii jocurilor de noroc spun insa ca, dupa doua cacealmale reusite, e bine sa joci numai pe cartile mari, caci s-ar putea ca unul dintre adversari sa prinda o carte buna si sa te oblige sa arati ce carte ai in mana, ceea ce te face vulnerabil in jocurile viitoare, chiar cand reusesti sa prinzi trei popi. Daca ar fi citit pana la capat textul din DEX, Basescu ar fi aflat insa ca aceasta cacealma are nu numai sensul simpatic de "pacaleala", ci si pe acela rusinos de "inselaciune".
Amanarea promulgarii Legii pensiilor mi se pare a fi o astfel de cacealma in care Traian Basescu este demascat ca incearca sa-si insele partenerii. Este evident pentru toata lumea pe ce a mizat presedintele in acest scenariu: pe de o parte, sa minimalizeze castigul dobandit de Guvern prin aceasta masura care poate sa-i aduca importante puncte electorale si, pe de alta parte, sa-i pacaleasca pe oameni ca, daca nu ar fi intervenit domnia sa, Legea pensiilor nu s-ar fi putut aplica. De data aceasta nu i-a mai tinut pacaleala si solicitarea de date din partea Guvernului, privind sursele de finantare, incepe sa trezeasca hohote de ras in clasa politica. In primul rand, pentru ca nu e treaba presedintelui sa faca o astfel de analiza financiara, pe care initiatorii, de altfel, au prezentat-o amanuntit in Parlament. In al doilea rand, potrivit prerogativelor constitutionale, presedintele poate, cel mult, sa trimita o singura data legea pentru rediscutare, fiind apoi obligat s-o semneze. Si atunci, la ce bun prelungirea acestui circ?
Dupa ce s-au pacalit cu ultimele consultari de la Cotroceni, cand s-au dus ca mieii la taiat, desi stiau ca se afla in miezul unui joc politic nesincer, partidele nu mai par acum dispuse sa stea in pozitia "drepti" la ordinul lui Basescu si, drept urmare, s-au napustit cu scrisori catre presedinte, in care-i cer sa promulge imediat Legea pensiilor. Obisnuit, pana acum, sa stoarca si ultima picatura de succes din orice discurs public, presedintele va gusta, de data aceasta, din cupa amara a infrangerii. Daca nu va accepta cu intelepciune faptul ca a pierdut aceasta batalie, s-ar putea sa priveasca in curand la sondaje ca intr-o fantana adanca, pentru ca oamenii sunt dispusi sa te aplaude cand talharesti ziaristii, dar daca le iei cartoful din ciorba iti dau peste mana de nu te vezi.
Acum, pentru prima oara, Traian Basescu plateste pretul razboiului pe care l-a declansat cu Tariceanu. In conditii normale, inainte de scoaterea unui asemenea proiect de lege, partidele din Alianta DA s-ar fi dus la presedinte si, dupa consultarile de rigoare, ar fi iesit in fata opiniei publice, culegand impreuna laurii unei astfel de masuri. Aroganta cu care de ani de zile presedintele l-a privit pe premier se intoarce acum impotriva sa si, mult timp de aici inainte, s-ar putea sa regrete ca a dat cu piciorul unor aliati care nu si-ar fi propus niciodata sa-i strice buna reputatie in fata oamenilor.
Despre cacealmaua aceasta nu stiu daca se va scrie in "Jurnalul de la Neptunis", dar, daca va mai amana promulgarea Legii pensiilor, Basescu va avea un capitol important in istoria decaderii politice, din care s-au scris deja primele paragrafe.