Doamnelor si domnilor, ingaduiti-mi sa va prezint capul de lista pentru europarlamentare al celui mai puternic partid din Romania.

Cum se poate? Doamna Geta, din Bucuresti, n-ati auzit de vicepresedintele partidului cotat cu 50% din increderea populatiei? Domnule Vasile, din Botosani, nu stiati ca domnul Petru Filip este primarul Oradiei? Domnisoara Florica, din Craiova, habar n-aveati de faptul ca domnul Filip e, in timpul liber, si profesor la Universitatea din Oradea, ba mai e si fost expert pe probleme de urbanism la Washington? Doar „s-a dat" si la Wikipedia!

Lasind gluma la o parte, tin cer scuze dlui Filip. N-am nimic personal cu el.

Nu sint oradean si, din cite inteleg de la amici, el ar fi, ca administrator, destul de competent. Pentru ca insa orice sindrom trebuie sa poarte un nume, am ales sa-i spun „sindromul Petru Filip".

E un sindrom asupra caruia atrageam atentia acum citeva saptamini, cel al „lipsei de personalitati". Votul pe lista, bazat nu pe merite sau harisma, ci pe finantari subterane, a adus toate partidele in situatia de a avea cadre, dar nu personalitati. „Personalitatile" se pot numara pe degete si sint deja ocupate: ba cu functii, ba cu speranta de a accede la una. Si mai putini sint politicienii dispusi sa dea vrabia din mina pentru o ipotetica cioara de pe gard. Salariul de europarlamentar, desi decent, odata pus in balanta cu profiturile indirecte ale politicii nationale, devine unul de mizerie. Pai ce „invirteli" poti face in PE?

Situatia e cu atit mai evidenta la PD, un partid surprins peste noapte de propria crestere, unde pina si esalonul patru spera ca-si va gasi un os de ros in viitoarea guvernare. Asa se face ca Anca Boagiu sau Sorin Frunzaverde au refuzat oferta si s-a ajuns la Petru Filip. Prin comparatie, liberalii, cu MRU, au dat lovitura! (Atentie! Vorbim aici doar de „deschizatorii de liste". Restul, Dumnezeu cu mila.) Stolojan, zice-se, ar fi gata sa se sacrifice pentru PLD. Odata ales, insa, va ramine acolo, rezistind tentatiei unei functii, sa zicem, de premier, sau se va mai sacrifica o data, devenind astfel echivalentul lui Becali care, macar, si-a declarat, verde-n fata, intentiile de a se retrage dupa ce va fi servit ca locomotiva electorala?

Spectacolul partidelor surprinse de istorie cu poalele-n cap e unul cit se poate de trist. Iar cine nu invata din istorie e condamnat sa o repete.

P.S. Estimp, PD a scaldat-o din nou, anuntindu-l pe Fruzaverde ca fiind cel mai probabil deschizator de lista. Toate aceste bilbe nu fac decit sa confirme sindromul de care vorbeam.