Elita, ne spune etimologia latineasca, alege pentru ca este, mai intii, aleasa.

Bazat pe ideologia urii si pe crima invidiei egalitariste, comunismul a negat prestanta spiritului, meritul inteligentei libere si dreptul proprietatii. Pentru decenii, ne-a fost oferit ca trufanda doar „bunul intregului popor". Logica antiselectiei bolsevice a facut din profesori de prestigiu precum Bratianu, Vulcanescu sau Pandrea niste „banditi", in timp ce veleitarii „corecti politic" au umplut rindurile clasei conducatoare. Dezastrul civic si educational provocat de virusarea cercetarii umaniste n-a fost nici astazi reparat in premise sau consecinte. Universitatile de stat ramin cel mai putin reformate institutii ale Romaniei postcomuniste, ca rezultat al curmarii violente a traditiilor interbelice. Pe scurt: n-avem prea multe repere pe drumul gindirii.

Exista, desigur, individualitati de exceptie care ilustreaza mai ales domeniile stiintelor exacte. Apar meteoriti luminosi, oameni daruiti cu vocatie si probitate, capabili sa ofere indrumare tinerelor generatii. Ne lipseste insa o scoala romaneasca de mare anvergura in aproape toate domeniile importante. Discipolatul pe linga dascalii cu minte si inima ramine o raritate. Dupa anii ’90, dispretul fata de elite impreuna cu pofta de anihilare a competitiei s-au repliat in alveola nepotismului. Mediocritatea s-a metamorfozat kafkian in spatele jargonului reformist. Gaurile negre ale bibliotecilor explica deprofesionalizarea sau provincializarea formatorilor. Asa s-a produs eliminarea din competitia globala a editurilor sau a revistelor academice din tara sau masivul exod de creiere din sistemul universitar. Intelegem astfel de ce un „emeritus" din Cambridge sau Princeton poate fi invitat ca „visiting professor" la Praga, dar nu la Bucuresti.

Solutia la aceasta criza dramatica de omologare internationala a produselor academice autohtone nu o reprezinta doar marirea procentului PIB alocat educatiei si cercetarii. Etatismul nu este leac pentru hemoragia financiara asistentialista. Va trebui regindita, asadar, investitia privata in cunoastere, dupa modelele lumii anglo-saxone. Elitele academice se construiesc pe termen lung, dar ofera garantia rezistentei la populismul media si la barbaria consumerista.

Mihail Neamtu este cercetator in Stiinte Umane