Federer e pe cale sa devina cel mai mare tenisman al tuturor timpurilor, dar ramine una dintre cele mai nepopulare vedete.

Roger Federer a urcat in istorie catarindu-se pe umerii musculosi ai lui Nadal. L-a invins pe spaniol in ultimele doua finale de la Wimbledon si a realizat ceea ce doar Björn Borg reusise in cele 13 decenii de existenta a turneului, si anume cistigarea a cinci coroane consecutive. Aproape ca ar fi fost o impietate ca tocmai Nadal sa blocheze acest drum spre legenda, atit timp cit el insusi a egalat luna trecuta, invingindu-l pe Federer, recordul lui Borg de trei succese consecutive la Roland Garros. Prins intre doua istorii, fostul mare campion suedez a ales sa o legitimeze cu propria-i prezenta doar pe cea a elvetianului. Intre precizia agasanta si mentalitatea robotizata a lui Federer si latinitatea clocotitoare si emotiva a ibericului, Borg a recompensat tenisul matematic si l-a luat pe dupa umeri pe elvetian. Asta poate si pentru a se convinge ca are de-a face cu un om pasnic, si nu cu un demolator al tenisului. Este evident ca Federer va merge mult mai departe si va depasi chiar recordul lui Pete Sampras, de 14 Grand Slam-uri cistigate. La urma urmei, are doar 25 de ani si deja 11 Grand Slam-uri. Sirguinta cu care darima mituri si dexteritatea cu care stampileaza istoria nu sint insa atit de apreciate pe cit ar merita o legenda contemporana. Dintre marile vedete ale sportului actual are una dintre cele mai scazute cote de piata. Ia tenisul prea in serios pentru a-si putea permite sa faca show-uri acrobatice pe teren si a fost suficient de inteligent ca sa evite comisioanele date diverselor agentii, mandatind-o pe mama sa sa se ocupe de propria imagine. Sigur, banii obtinuti astfel din contracte sint mai putini, dar macar nu il constringe nimeni sa faca diverse compromisuri. In citiva ani de cariera la inalt nivel numai din tenis a cistigat 24 de milioane de euro, adica salariul pe patru ani al unei vedete de fotbal din Premier League, astfel ca grijile financiare nu-si au locul. A refuzat sa devina fabrica de bani pentru marile corporatii, iar pentru asta plateste mare parte din timp cu absenta din prim-planul mondenitatilor sportive. Isi ia revansa de citeva ori pe an, cind hipnotizeaza privitorii si doboara cite un record, inainte de a se intoarce intr-o istorie ale carei file vor fi rasfoite cu patima abia dupa ce se va retrage din tenis. Sint totusi momente cind nu-si poate stapini lacrimile si emotiile, cum s-a intimplat dupa al cincilea titlu la Wimbledon, iar asta nu i s-ar fi intimplat niciodata unei masini.