In plin comunism, Gheorghe Ursu scapa de presiunea securistilor povestindu-le cu amanunte pina si ce minca in excursiile sale in strainatate.

Adevarate exercitii de memorie si de rigurozitate, notele disidentului Gheorghe Ursu, dupa lungile sale calatorii in strainatate, descriau pas cu pas securistilor traseul sau. Ele dau seama, totodata, despre privatiuni de neimaginat astazi si despre vointa iesita din comun a inginerului Ursu de a-si depasi conditia generata de regimul totalitar in care traia.

Una dintre lungile sale calatorii in Occident a fost cea din toamna anului 1978. Inginer proiectant principal grad II in cadrul ISLGC (Institutul de Proiectari in Constructii), Gheorghe Ursu si-a dedicat tot concediul periplului prin Europa. „Am luat si patru zile de concediu fara salar pentru completarea zilelor excursiei", specifica el in nota pe care a dat-o la intoarcere. In dreptul fiecarui oras vazut in cadrul acestui maraton prin Europa, Ursu nota cu exactitate timpul petrecut acolo: Viena - 8 ore, Venetia 1 1/2 zile, Zürich – doua zile etc. De asemenea, mentiona persoanele cu care se intilnea sau pe care le cunoscuse pe parcurs. La Zürich, de exemplu, Gheorghe Ursu a stat, impreuna cu sotia sa, la unchiul sau din partea mamei, Jonathan Stoessel, care emigrase recent si traia dintr-o "pensie mica, de la o organizatie internationala evreiasca". „Mi-a trimis, prin Banca Romana de Comert Exterior, suma de 300 de franci elvetieni pentru calatorie, mi-a mai dat la Zürich inca 100 de franci elvetieni pentru cadourile pe care i le-am adus (discuri de muzica populara etc.). Banii initiali pe care mi i-a trimis au fost drept multumire pentru grija pe care am avut-o, intre 1973 si 1977, fata de fiul sau, caruia i-am dat lectii de matematica si de limba franceza", se justifica Gheorghe Ursu.

Gheorghe Ursu le povestea securistilor
aproape fiecare minut al calatoriilor
sale in strainatate
(click pe foto pentu a mari) Pentru a face economii la cazare, inginerul Gheorghe Ursu prefera sa calatoreasca noaptea cu trenul, intre doua dintre obiectivele sale turistice. Iar atunci cind raminea mai multe zile intr-un oras apela in general la cunostintele de acolo pentru a obtine gazduire. La Paris, de exemplu, unde si-a petrecut zece zile din concediul din 1978, a stat la graficianul George Pirjol, cu care fusese coleg de liceu la Galati si cu a carui sotie fusese, la rindu-i, coleg la institut. Gheorghe Ursu povesteste securistilor cum s-au cunoscut acestia si unde lucreaza in Paris. „Au venituri destul de bune, astfel incit nu a fost nici o problema sa ma gazduiasca pe mine (zece zile) si sotia mea (18 zile), mai ales ca noi aveam bani de buzunar pentru metrou, muzee si completarea alimentatiei, in afara celei aduse din tara." Prudent, Ursu spune in final ca „nu am avut discutii politice cu sotii Pirjol decit cele obisnuite despre situatia internationala, preturi din Franta si din Romania, lucruri pe care ei le pot citi si din presa romaneasca ce soseste la Paris". Dupa ce si-a lasat sotia la Paris, inginerul a mers in Spania, iar la Barcelona a stat la cunostinta unui coleg de-al sau, vazind apoi orasele Madrid, Toledo, Granada si Cordoba. Se reintilneste cu sotia la Paris, iar apoi merge la Londra, unde a locuit la prof. Ion Balanescu, tatal cunoscutului de astazi violonist Alexandru Balanescu, ce a emigrat in 1969 mai intii in Israel, apoi in Marea Britanie. „Am avut cu el numeroase discutii privind filosofia marxista, existentialismul, structuralismul si alte curente din gindirea filosofica contemporana. Evident, am discutat si probleme politice, insa in linii generale. Nici unul dintre noi n-a incercat sa-l convinga pe celalalt de pozitia sa filosofica sau politica". Discutia cu prof. Balanescu pare sa fi suscitat in mod special interesul securistilor, intrucit Ursu revine asupra ei intr-o anexa la nota: „Considera ca solutia marxista s-a dovedit insuficienta, deoarece si in tarile socialiste persista mari inegalitati sociale. Propune o lume in care intelectualii cei mai competenti din fiecare domeniu sa fie conducatorii (ministri) acelui sector". Ultima parte a calatoriei din 1978 o face singur, sotia intorcindu-se in tara, iar la Haga si la Köln este cazat, de asemenea, de romani pe care i-a contactat in cele mai diverse moduri. „Doina H. este o romanca din Brasov, casatorita cu patru-cinci ani in urma cu olandezul Hans H. O verisoara de-a ei din Bucuresti i-a scris, rugind-o sa ma gazduiasca doua zile", explica Ursu. Despre Maria Rusu, „contactul" sau la Köln, preciza, dupa descrierea pe larg a situatiei ei, ca „a lucrat o vreme la Deutche Welle (nu stiu exact daca asa se scrie) si nu stie daca va primi aprobarea Ambasadei romane sa viziteze Romania". Calatoria urmatoare a inginerului Ursu, din vara anului 1980, are loc in Turcia si in Grecia. La Istanbul a uzat pentru cazare de o cunostinta pe care si-o facuse intr-un tren, ale carei opinii critice la adresa situatiei din Romania le expune discret securistilor. „Dl Fasih Oven a ramas cu amintirea neplacuta a deservirii (hrana cam uniforma si diverse dificultati in legatura cu circulatia). (...) Subsemnatul i-a dat unele justificari, in sensul ca tara noastra nu are inca suficienta experienta in turism", spune Gheorghe Ursu. In Grecia, Ursu dispune, dupa cum spune, de doar „55 de dolari+148 de franci elvetieni", ceea ce-l face sa locuiasca, cel putin la Atena, intr-un „hotel extrem de modest, destul de rau famat, cu femei de moravuri usoare". In timpul calatoriei din 1980, Ursu se gindea deja la urmatoarea calatorie, spunindu-i unui danez pe care l-a cunoscut pe un vapor ca va merge in nordul Europei. „Dl Sorensen s-a aratat dispus sa ma ajute (...). S-a oferit atunci, stiind ca problema valutei e cea mai dificila, sa-mi aranjeze ca in timpul sederii sale in Danemarca sa beneficiez de statutul de «student», ceea ce revine la o treime sau un sfert din cazarea obisnuita la hotel."

Click pe facsimil pentru a mari! Click pe facsimil pentru a mari! Imediat dupa intoarcerea din Grecia, securistii incep sa-i zadarniceasca planurile inginerului Ursu. Securistul ce a preluat nota sa propunea „ca extrase din nota sa fie trimise la UM 0544" si sa se „culeaga date suplimentare". Consecinta imediata a suspiciunilor este refuzul de a i se publica volumul cu impresii de calatorie „Europa mea", ce va aparea doar postum, in 1991. In 1984 este denuntat la Securitate ca tine un jurnal si i se ridica 61 de caiete cu insemnari zilnice din perioada 1949-1984, precum si alte manuscrise. Dupa o ancheta in stare de libertate, este arestat pe 21 septembrie 1985 sub pretextul de tainuire de valuta (16 dolari), iar pe 17 noiembrie 1985 moare in urma unei batai din arestul Militiei.

Notele, o practica obisnuita Intr-un interviu cu Stanica Tudor, unul dintre militienii condamnati pentru uciderea lui Gheorghe Ursu, publicat de Cotidianul saptamina trecuta, acesta a incercat sa acrediteze ideea ca disidentul Gheorghe Ursu ar fi fost de fapt un informator, desele sale calatorii in strainatate catalogindu-le drept suspecte. In realitate insa, dupa cum arata Germina Nagit, seful Directiei de Investigatii de la CNSAS, interdictia de a pleca in strainatate in excursii nu exista decit atunci cind securistii aveau suspiciuni asupra unei persoane. „Dupa cum iti era norocul, puteai pleca in strainatate, chiar daca uneori pentru aprobare trebuia sa astepti si citiva ani", spune Germina Nagit. Securistii se asigurau insa mai intii de bunele intentii ale turistului, printre altele ca nu va merge la posturile de radio occidentale. In cazul celor angajati, pregatirea contrainformativa era obligatorie, insa nu si rapoartele de dupa, daca nu era vorba de calatorii de serviciu, ci turistice. „Daca insa aveau o suspiciune, puteau sa te intrebe si ce-ai mincat. Daca nu erai convingator in aceste note si simteau ca le ascunzi ceva, iti periclitai situatia si nu mai plecai data viitoare", explica Nagit, precizind ca „este o legenda faptul ca oricine pleca in strainatate era informator".

Cititi transcrierea a doua dintre notele date de Gheorghe Ursu la Securitate (format PDF) Amintiri despre Gheorghe Ursu, precum si fragmente din scrierile sale pe www.cotidianul.ro/select