Intr-un fel, evolutia lui Mircea Martin seamana cu cea a lui Tudor Vianu. Incepand cu o activitate de cronicar literar, reunita partial in volumul de debut Generatie si creatie (1969), autorul s-a detasat cu discretie de critica de intampinare in fav
Intr-un fel, evolutia lui Mircea Martin seamana cu cea a lui Tudor Vianu. Incepand cu o activitate de cronicar literar, reunita partial in volumul de debut Generatie si creatie (1969), autorul s-a detasat cu discretie de critica de intampinare in favoarea unor eseuri consacrate fie unor teme generale ale domeniului, fie unor personalitati. De subliniat ca demersurile d-sale teoretice iau distanta fata de aservirea la metodologiile in voga, la limbajul "hiperabstractizant si tehnicist", preferand un unghi de vedere care sa imbratiseze comunicarea organica dintre critica si literatura. Nu e vorba de o subordonare a unui factor de catre celalalt, ci de o miscare de apropiere mutuala. Gasim pretutindeni in paginile d-sale o larga comprehensiune a fenomenologiei literare ca si a fizionomiilor individuale, sub semnul marturisit al "placerii critice", al "simpatiei penetrante" (termen din panoplia lui Marcel Raymond, alaturi de care exegetul nostru a lucrat o vreme in Elvetia). Autorul Identificarilor practica o analiza atenta la complexitatea obiectului sau, deopotriva estetica, morala, istorica. Lipsit de preconceptii si de optiuni conjuncturale, Mircea Martin se apropie de conditia ideala a criticului care il desface foita cu foita, in spiritul unei perfecte loialitati de tehnician al ideii. Vom exemplifica succint virtutile demostratiilor d-sale, referindu-ne la cateva consideratii recente pe care le face asupra "estetismului paradoxal" al literelor romanesti din ultima parte a perioadei totalitare. Modernismul, in atmosfera caruia s-au aflat acestea in urma unei relative liberalizari, tinde catre "o deconditionare social-politica a literaturii", catre un "prezent etern". Desi incompatibila cu estetica modernismului, tabla de norme a "realismului socialist" n-a dus totusi la realism, ci la o mistificatoare "transfigurare in sens «revolutionar»" a realului sumbru. Ca o reactie la o atare anomalie, scriitorii au preferat, atunci cand conditiile politice au devenit mai permisive, o abstragere din contingentul istorico-politic, care sa faca loc "indeterminarii si proiectiei imaginative". Adica un estetism situat la antipodul "angajarii". Confruntat cu dificultati crescande, regimul comunist ajunsese a se multumi si cu "neimplicarea scriitorilor, neamestecul lor, neinterventia lor in treburile societatii". Desi s-ar fi impus o alta perspectiva asupra vietii sociale, manifestarea fatisa a scriitorilor impotriva puterii discretionare, marea lor majoritate a preferat a ramane la faza indiferentei sociale, a escapismului. Iata si o distinctie a lui Mircea Martin referitoare la particulara lipsa de constiinta civica in raporturile scriitorilor cu cititorii lor: "Autorii nu li se adresau acestora in calitatea lor de cetateni pentru ca insusi statutul de cetatean era cat se poate de problematic in statul totalitar". Pe atunci "scriitorii nici nu se considerau cetateni ai acestui stat, ci ai unui fel de taram suspendat, sustras pe cat posibil presiunilor contingente". Drept care ocoleau socialul, substituindu-i tema nationala, solutie perfect convenabila regimului. Gratie inzestrarii, dar si remarcabilei d-sale moralitati, Mircea Martin este una dintre cele mai respectate personalitati ale literelor noastre actuale. CV Criticul literar Mircea Martin s-a nascut la 12 aprilie 1940, la Resita. Scoala primara si liceul le face in orasul natal, iar Facultatea de Filologie la Universitatea din Bucuresti. In 1962 e retinut la Catedra de teoria literaturii si literatura comparata a aceleiasi universitati, unde isi da si doctoratul, in 1980, cu teza G. Calinescu critic si istoric literar. Privire teoretica. Debuteaza in Contemporanul (1959), Volume: Generatie si creatie (1969), Critica si profunzime (1974), Identificari (1977), G. Calinescu si "complexele" literaturii romane (1981), Dictiunea ideilor (1981), Introducere in opera lui B. Fundoianu (1984), Singura critica (1986). "Literatura intalneste critica, afirma Mircea Martin, prin tendinta irepresibila spre eseu, critica intalneste literatura prin ambitia si calitatea inconfundabila a unei scriituri" Mircea Martin
Despre autor:
