Octavian Soviany - Caile poetului catre sacru  Cati dintre cei care traiesc in virtutea inertiei o viata pragmatica mai citesc poezie sau cati au citit vreodata? Mai are cineva nevoie de spirit intr-o lume atat de grabita?  Jurnalul National: Ati castigat cu volumul de poezii "Dilecta" premiul cititorilor revistei Observatorul cultural, drept concluzie, sunteti indragit. Ce inseamna "Dilecta" pentru dumneavoastra? Octavian Soviany: S-a scris foarte mult despre "Dilecta", lucru care m-a pus pe ganduri. Sincer, nu ma asteptam sa aiba succes la public un volum de poezie scris asa cum se scria acum 100 de ani, cu rime, cu metafore. A meritat sa public "Dilecta". Eu am incercat sa fac un volum de poezie erotica, dar nu precum cea din zilele noastre. Se spune ca exista foarte multa poezie erotica. De fapt, e vorba despre sex. Mai mult decat atat, sexul nu este privit ca pe o sursa de bucurie. El inspira dezgust, oroare, scarba de partener si de tine insuti. Exista o complementaritate intre barbat si femeie. Se stie ca la origine omul nu a fost nici barbat, nici femeie, ci androgin, iar eu sunt intru totul de acord cu cei din evul mediu, care credeau ca barbatul nu se poate mantui decat prin femeie. "Dilecta" este pentru mine un fel de cale spre mantuire.  Ce reprezinta poezia in opinia dumneavoastra? Nu stiam ca mai exista cititori de poezie... se pare ca mai exista; si daca mai exista si edituri care scot destul de masiv carti de poezie si nu dau faliment, atunci e foarte bine. Poezia... nu stiu ce este poezia. Probabil este unul dintre posibilele drumuri spre sacru.  Vedeti poezia ca pe un adjuvant al spiritului? Care ar fi antitodul robotizarii oamenilor, exista acest antidot? Traim intr-o materialitate foarte grosiera. Exista sub orice aspect senzatii, visceralitate, inclusiv in arta. Intr-un fel sau altul trebuie sa ne respiritualizam, pentru ca altfel vom cadea in animalitatea cea mai abjecta. Din experientele mele de pana acum ar fi cam trei caile catre sacru: sfintenia, care nu mi se potriveste categoric, arta, care implica dragostea, si dragostea pur si simplu, care este cea mai inalta dintre toate. Noi, oamenii moderni, ne-am cam pierdut apetenta pentru experiente de acest tip. Trebuie totusi sa gasim o modalitate de a o redescoperi...  Este de vina era "copy paste" pentru interesul regresiv al tinerilor de azi vizavi de cultura - in special poezie?   Da. E una dintre cauze, dar exista un sindrom insa la noi, in special la tineri. S-a diminuat curiozitatea si, daca mai exista, ea se indreapta asupra unor lucruri minore. In sine, internetul este foarte bun, cu conditia sa stii sa-l folosesti. Intalnirile astea virtuale pot provoca dezechilibru psihic, iar tinerii cam la asta folosesc in mare internetul, la trancanit. S-a demodat romantismul? Lumea s-a dezvrajit. Cum sa mai intalnesti sentimente romantice la niste tineri care se uita la filme porno de la 4 ani... Unde mai este misterul? Unde mai este puterea de seductie a celuilalt?  "Am fost adusi aici pentru ca nimeni nu are nevoie de noi", spuneti intr-o poezie. E vorba despre un spital de nebuni... Este societatea un balamuc mai mare decat un spital de profil? Da. Balamucul se continua cateodata mai rau dincolo de portile spitalului. E o aparenta inselatoare de ambele parti.  Sunteti idealist? Da, pentru ca scriu poezie, sunt idealist. Din copilarie aveam o imaginatie foarte bogata, eram cam autist... Nu sunt un luptator, genul de om care sa calce pe cadavre ca sa-i fie lui bine. Idealismul te umanizeaza.  Care este persoana care v-a marcat? E bine ca mi-ai pus intrebarea asta. In ultima vreme am simtit nevoia sa vorbesc tot mai mult despre un poet brasovean, Darie Magheru, care mi-a marcat existenta. Mi-am petrecut adolescenta in garsoniera lui. Am invatat foarte multe despre poezie de la el. E un poet foarte bun. A scris si teatru, a scris si proza. El m-a invatat aceasta lectie de idealism de care vorbeai. Daca eu am scris si poezie si teatru este datorita lui.  Generatia tineretului de azi este una foarte versatila. Ce autor le recomandati elevilor, si nu numai? Cu siguranta Dostoievski. Din cauza lui am vrut eu sa renunt la scoala. Dupa ce l-am citit, ma gandeam ca in lume exista probleme mult prea mari si prea grave decat mersul la scoala, dar mi-am revenit. Acest autor te invata ceva. Ca sa apreciezi si sa descoperi binele, de multe ori este necesar raul, un rau chiar violent.     Date biografice: Octavian Soviany s-a nascut la 23 aprilie 1954 in Brasov. Critic literar, poet si dramaturg, este printre cei mai apreciati comentatori ai fenomenului literar contemporan. Debutul editorial l-a facut cu volumul de poezii "Ucenicia batranului alchimist. A scris teatru: "Stralucirea si suferintele filozofilor", critica "Textualism, postmodernism, apocaliptic". S-a remarcat obtinand mai multe premii pentru critica si poezie, printre care se numara si Premiul Observatorului Cultural pentru volumul "Dilecta".