Ma ingrozeste sinceritatea dezarmanta a acelor tineri care marturisesc ca ei nu au auzit de Amza Pellea, George Constantin, Emanoil Petrut sau George Vraca. Memoria spectatorilor este de multe ori scurta, dar in ceea ce-l priveste p
Ma ingrozeste sinceritatea dezarmanta a acelor tineri care marturisesc ca ei nu au auzit de Amza Pellea, George Constantin, Emanoil Petrut sau George Vraca. Memoria spectatorilor este de multe ori scurta, dar in ceea ce-l priveste pe Aurel Cioranu am descoperit fericita ca nu sunt multi cei care nu-si amintesc de rolurile lui. E suficient sa le aduci aminte de tanarul care tachina damele strasnic in "D-ale carnavalului", de Cetateanul turmentat din "O scrisoare pierduta" sau de rolul din "Pacala". O Balanta sensibila si iertatoare, Aurel Cioranu s-a nascut la 17 octombrie 1929 la Bucuresti. S-a hotarat sa devina actor la 15 ani, iar la 20 deja era student la Institut. CALDURA. Un actor extraordinar, Aurel Cioranu si-a pastrat autenticitatea, dimensiunea tragica neobisnuita la actorul comic, intalnita atat de rar. La vremea cand filma "D-ale carnavalului" a cunoscut mari spirite ale teatrului romanesc, precum Alexandru Giugaru, Birlic, Ion Lucian, Vasilica Tastaman, iar filmul are si azi o prospetime incredibila. Aurel Cioranu a urcat de tanar pe scena, stie ce inseamna sa ai alaturi de tine un om pe care sa te poti baza in acel imprevizibil spatiu, sub reflectoarele puternice, in ochiul unui public ce nu uita secundele de ezitare. A avut un talent nativ de a reproduce realitatea pe scena. Dar si o inima mare, voioasa, sensibila, calda. Generos, binevoitor, se daruia fara rezerve tuturor. TEATRU SI FILM. Ce amintiri ne leaga de el? Intamplari hazlii sau nehazlii dintre miile traite in fata televizorului sau in fata scenei. Pentru prieteni si colegi ramane imaginea imbinarii tulburatoare de afectiune si inteligenta, de sensibilitate si rationament. Teatrul a fost viata lui, inca este, pentru ca in fiecare clipa retraieste rolurile pe care le-a interpretat pe scena. Si-a respectat partenerii, admirandu-i sincer pentru tot ce faceau bine si criticand pentru toate greselile lor. Dar el a fost si a ramas acelasi om care aduce zambetul pe buze si caldura in sufletele celorlalti. "Am fost scos la pensie fortat si de necaz si de durere am suferit mult", spune Aurel Cioranu. Acum mi-am revenit. Nu vreau sa mai joc. Nu pot sa o iau de la inceput. E mai bine sa pastrez amintirile placute. M-am hotarat sa fac teatru pe la 15 ani, la 20 am dat la Institut, la 24 am absolvit si imediat am fost repartizat la Teatrul de langa Politie. Acolo m-am imbolnavit, am fost internat, m-a vizitat Liviu Ciulei si m-a luat la Bulandra. Zorii debutului meu au fost frumosi. «Nota zero la purtare» a fost primul meu succes, iar Beligan m-a vazut intr-o seara si m-a strigat: «Cioranu, mi-ai placut foarte mult, nu vrei sa vii la noi la teatru?». In «Moara cu noroc» l-am jucat pe Lae. Filmul nu si-a pierdut din farmec nici dupa atatia ani. Apoi, nu pot uita «Doi vecini», unde am jucat alaturi de marele Birlic, dar si de Mitzura Arghezi si Ion Lucian. Si Cetateanul turmentat, in distributia minunata a «Scrisorii pierdute» a lui Ciulei. Nu mai avea nimeni curaj sa puna in scena dupa el. Doar Pintilie, mult mai tarziu, in «De ce trag clopotele, Mitica?». Am jucat in «Pacala» al lui Geo Saizescu si nu numai. Am avut succes cu Ciulei, cu Pintilie, dar n-am dat cu nici o piesa de pamant. De sufletul meu se apropie mai mult comedia, dar am jucat si drama." Din cand in cand il viziteaza prietenul sau drag si fost coleg Virgil Ogasanu. Astfel, probabil ca i se reaminteste ca sunt oameni care se gandesc inca la el cu duiosie. "Ma bucur ca am stat de vorba, mi-ati adus aminte multe lucruri, si bucurii, si tristeti. Zorii debutului meu au fost frumosi. «Nota zero la purtare» a fost primul meu succes, iar Beligan m-a vazut intr-o seara si m-a strigat: «Cioranu, mi-ai placut foarte mult, nu vrei sa vii la noi la teatru?»" Aurel Cioranu,actor Filmografie de succes Aurel Cioranu a jucat in "Raman cu tine" (1982), "Invingatorul" (1981), "De ce trag clopotele, Mitica?" (1981), "Eu, tu si Ovidiu" (1977), "O scrisoare pierduta", (1977), "Elixirul tineretii" (1975), "Pacala" (1974), "Portile albastre ale orasului" (1973), "Explozia" (1973), "Aproape de soare" (1960), "D-ale carnavalului" (1958), "Doi vecini" (1958), "Eruptia" (1957), La "Moara cu noroc" (1955) l-a jucat pe Lae,"Si Ilie face sport" (1955). De asemenea, si teatrul radiofonic i-a oferit partituri memorabile.
Despre autor:
