Aderarea la Uniunea Europeana nu ne-a adus linistea mult asteptata - dimpotriva, o adevarata furtuna s-a abatut asupra Romaniei. Momentele de liniste sunt scurte si trecatoare, pauze de respiro si incaierarea reincepe. Nu e clar cine cu cine se bate, loviturile curg garla din si spre toate directiile. Clasa politica de la Bucuresti se vede din afara ca o serparie incalcita. S-ar putea ca in curand politicienii de la Bucuresti sa devina atat de putin atractivi incat nimeni din afara sa nu-i mai bage in seama.
In urma cu vreo patru ani se punea problema daca Romania trebuie sa fie cel mai mare mic membru din UE sau cel mai mic mare membru. Dupa aderare, Romania e pe nicaieri in Uniune. Bucurestiul nu poate influenta absolut deloc politicile europene. Scandalul de acasa ne-a trasformat intr-un fel de obiect usor manipulabil al Bruxelles-ului. Situatie mai proasta de atat nici nu se poate.
Proiectele externe ale Romaniei au avut doua directii: fie o supunere plina de bunastare in cadrul unei Europe Centrale pe model germano-austriac, fie o evolutie proprie inspre est si directia Marii Negre. Al doilea proiect ar parea cel mai natural pentru Romania - Basarabia si Bucovina inca mai asteapta ceva de la noi. Insa in conditiile prezente nici macar supusi ai Europei Centrale nu putem fi. Romania se zvarcoleste fara nici un sens si fara nici un scop.
Nu am fost in stare nici macar sa le dam inapoi basarabenilor o minima reparatie: cetatenia romana care le-a fost rapita cu forta. Cauza blocajului in redobandirea cetateniei romane de catre basarabeni ramane o necunoscuta totala: pare un cumul de slugarnicie si prostie. Basarabenii inca se mai uita spre Bucuresti intrebandu-se daca nu cumva aceasta va fi o a doua abandonare a lor in voia soartei. Cu doar cateva saptamani inainte sa accepte ultimatumul Moscovei, Carol al II-lea spunea ca nu va ceda nici o palma de pamant fara lupta. Acum mai marii zilei vorbesc despre integrarea Republicii Moldova in Uniunea Europeana. Insa la Bruxelles nimeni nu poate intelege de ce ar avea Uniunea Europeana nevoie de militari rusi si un conflict inghetat. Iar Marea Neagra ramane in continuare lac turco-rusesc, asa cum este de vreo cateva sute de ani. Argetoianu descria foarte bine in memoriile sale situatia de la Marea Neagra: rusii se inteleg cu turcii, noi zbieram ca un om caruia i-au fost prinse degetele la usa si ministrul de Externe Titulescu incearca sa spertuiasca presa ca sa nu se vada dezastrul politicii externe...
De ceva vreme Romania risca sa devina cantitate neglijabila pe scena internationala. Aderarea la Uniunea Europeana a devenit un fel de obligatie pentru toti politicienii romani in deschiderea oricarui discurs la nivel international: "dupa cum stiti, Romania si Bulgaria au aderat in 2007 la UE..." Din politete diplomatica pana acum nimeni nu a avut replica binemeritata: asa, si? la ce va foloseste?