Jurnalul National va prezinta in premiera un capitol din volumul al doilea al cartii "Lumea vazuta de un roman rupt in fund", care va aparea in curand in librarii. Dupa "Prin Irakul lui Sadam Hussein", "La reeducare de catre NATO", Ion Cristoiu revine cu "Prin Cuba lui Fidel Castro", urmarea unei calatorii la Havana in 2001, dupa prabusirea comunismului.   Oratorul Fidel Castro debuteaza de cele mai multe ori cu un moment omenesc, menit a stabili un prim contact cu asistenta. E ca o punte aruncata de la tribuna peste haul care desparte pe cel care vorbeste de cei care-l asculta. La 26 iulie 1989, ca sa dam un exemplu, el vorbeste celor din Camaguey, in Piata Ignacio Agramonte, despre cea de-a 36-a aniversare a atacului de la Moncada. Primul contact sentimental cu asistenta se intemeiaza pe un fapt de viata, comun ambelor parti: starea vremii: "M-am gandit ca ar putea sa ploua in timpul ceremoniei. M-am gandit la asta cand am auzit ca un front de aer rece e in plina miscare de la est la vest. Totusi, dupa atatea luni de seceta, chiar daca ploua intr-o zi precum cea de azi, ploaia e binevenita (aplauze). Nu stim daca aceasta ploaie marunta va continua toata dupa-amiaza. Nu stim daca va ploua mai tare sau daca se va opri, dar va revine voua dreptul de a decide daca va trebui sa ma precipit (multimea striga: Nu!), daca va trebui sa vorbesc repede (multimea striga: Nu!) ori sa vorbesc in ritmul meu masurat (aplauze, multimea striga: Ritm masurat!). Stiu ca nici o cantitate de apa nu va putea sa moaie entuziasmul nostru sau sa dilueze vointa noastra".     "CINE NU SARE E YANKEU". Discursul de la 13 martie 1990, in plina neliniste nascuta din prabusirea comunismului in Est, e o capodopera din acest punct de vedere. Poate si pentru ca, desi mitingul are loc in Piata Revolutiei din Havana, pretextul Aniversarea luarii cu asalt a Palatului Prezidential de catre studentimea condusa de Josè Antonio Echeveria, la 13 martie 1957, face ca audienta sa fie alcatuita din studenti. Fidel Castro debuteaza astfel: "Dragi si admirate rude ale combatantilor care au cazut la 13 martie, dragi tovarasi studenti. Am simtit ca trebuie sa va explic ceva cand v-am vazut sarind si cantand: Cine nu sare e yankeu! Mi-am zis: sper ca asta n-o sa ma vare in bucluc (multimea rade). Ma uitam in jur, la tovarasii din Comitetul Executiv al Consiliului de Ministri si din ministere, care sunt cu noi, in timp ce ma intrebam daca eu pot sa sar ca voi (multimea rade). Am lasat deoparte asta, socotind, optimist, ca ati uitat, dar v-am vazut revenind, si inca in plina forta. Mi-am amintit ce mi s-a intamplat cu cateva saptamani in urma, cand am inaugurat o scoala dedicata copiilor cu tulburari de comportament. Copiii tocmai jucau basketball, deci m-am varat si eu sa joc. Pe vremuri eram foarte bun cu mingea, aruncand-o dintr-un unghi lung. Baietii aveau o minge mica de cauciuc, nu o minge normala de baschet. Nu, nu incerc sa arunc vina pe minge, pentru ca nu eram in forma. Am incercat sa arunc, dar a cazut scurt. Am incercat din nou, pana am ajuns sa nimeresc doar marginea cosului. Copiii mi-au sugerat sa arunc de mai aproape, dar eu am spus: nu plec pana nu nimeresc de aici. Ce m-a facut sa spun asta? Trebuia sa plec pentru a inaugura o alta scoala. Am incercat de 10-12 ori, cand am auzit cum imi trosneste ceva (multimea rade). As putea sa ma gandesc la toate scolile pe care le mai am de inaugurat. Am zis: Ma gandesc sa tin cont de sfatul vostru. Voi arunca de aici. Finalmente, am aruncat la cos (aplauze). De obicei ai tendinta sa uiti ca nu mai esti demult student al Universitatii din anii a€™40. Ti se spune sa nu incerci asta fara incalzire, ti se spune sa nu incerci sa sari brusc, fara incalzire, pentru ca asta iti poate rupe un ligament. Mi-am zis asta prea tarziu. Deja am sarit de 10, 12 ori 14 ori! Am uitat toate angajamentele. Aveam planificat sa inaugurez alte scoli. Daca as fi stiut ca ma asteptati aici cu lozinca "Cei care nu stiu sa sara sunt yankei", as fi sacrificat o jumatate de ora sa-mi fac incalzirea inainte de a veni aici (aplauze). N-am de ales insa, trebuie sa reusesc sa sar, desi s-ar putea sa nu mai pot mult (multimea canta: Cei care nu stiu sa sara sunt yankei!). Am sarit deja de trei ori; sariturile n-au fost poate ca ale lui Sotomayor, totusi am sarit si am dovedit ca nu sunt yankeu. Va imaginati ca as putea fi denumit yankeu?!". Un mijloc de stabilire a contactului omenesc e referirea la timpul si la locul actiunii. Gratie lui, Oratorul, venit dintr-alta parte, de la Havana la Santiago de Cuba, de exemplu, dar si dintr-o alta lume - cea a deciziilor de stat - in lumea de rand a ascultatorilor, devine de-al lor.     PREA DEPARTE DE POPOR. La 26 iulie 1990 are loc traditionalul miting dedicat Asaltului Cazarmei Moncada, una dintre aniversarile inscrise in rutina regimului. Reuniunea se desfasoara in Piata Revolutiei din Havana. Fidel Castro incepe printr-un bombanit televizat. Locul de unde trebuie sa vorbeasca e prea inalt si, prin asta, departat de popor: "Trebuie sa incep prin a spune ca nu-mi place podiumul asta. E prea departe de popor (aplauze si strigate). Ar fi trebuit sa fie acolo unde era cu alte ocazii, langa randul intai, dar i s-a dat - din nu stiu ce ratiunii arhitecturale - inaltime, si nu stiu de ce - si acesta a fost primul meu protest de cum am venit aici". E nemultumit - in direct la tv, desigur - nu numai de podiumul amenajat in Piata Revolutiei din Havana, dar si de Havana in general: "Nu m-am mai intalnit de ceva timp cu prietenii cetateni ai oraselului Havana intr-o adunare de masa ca aceasta. O astfel de adunare e totdeauna mai dificila". In provincie, lucrurile sunt simple: "Trebuie numai sa plasezi cateva sute de scaune in jur pentru cei ce stau jos, si restul poporului ramane in picioare". La Havana, toti stau in picioare si se inghesuie la un loc. Podiumul, locatia nu sunt singurele care-l nemultumesc in direct la tv pe El Lider Maximo. Mai e si soarele: "In plus, mai e si un soare ingrozitor, cum n-am mai vazut in alte asemenea ocazii in verile anterioare. Poate e consecinta schimbarilor climaterice". Urmeaza aproape inevitabil referirea la audienta de acum, la starea ei concreta: "Pot sa-mi imaginez cati dintre voi ati dormit cu adevarat azi-noapte dupa carnaval, dar eu sper sa rezistam fara un singur nor".   In noaptea de 25 spre 26 iulie in Cuba e Carnaval. Atacarea Moncadei a avut loc in dimineata lui 26 iulie 1953 si pentru ca, de regula, militarii lui Batista erau beti morti la ora respectiva. Deseori, Oratorul debuteaza prin a stabili chiar conditiile unei receptari eficiente. Cand isi da seama ca sunt unele probleme, se apuca sa faca ordine. Nu-si incepe discursul pana nu pune lucrurile in regula. Principala Ceremonie de sarbatorire a 30 de ani de la Triumful Revolutiei cubaneze are loc la Expozitia permanenta a Dezvoltarii Economice si Sociale de la Havana (EXPOCUBA) la 4 ianuarie 1989. "Va rog, stati jos. Veti obosi daca veti ramane asa, in picioare. Distinsi oaspeti, compatrioti. Nu stiu daca acustica e potrivita pentru o ceremonie care nu e mare, dar la care participantii stau jos si scaunele se intind pe o considerabila distanta spre spate. Nu stiu daca cei care stau in spate pot auzi bine. Ma gandesc ca pot spune daca aud sau nu. E in regula? (multimea murmura). Aceasta cere o anume rabdare din partea participantilor care stau in spatele presei. Faceti un fel de fresca murala acolo. Se pot vedea cateva duzini de insi - or, mai degraba, cateva sute (chicoteste), dar puteti vedea totusi de acolo principala estrada. Sper ca veti ramane acolo, disciplinati, si ca nu veti vorbi o gramada intre voi!"   Mult mai important decat trucul captarii audientei prin plonjarea in circumstantele concrete ramane firescul lui Fidel Castro, neobisnuit la liderii comunisti, mai ales cand e vorba despre un, precum El Lider Maximo, conducator necontestat al tarii de 30 de ani. Din cate se vede, la manifestarea de la EXPOCUBA e un oarecare balamuc. In cazul lui Nicolae Ceausescu n-ar fi fost posibil asa ceva. Fostul conducator al Romaniei ar fi facut o adevarata criza de nervi daca asa ceva s-ar fi petrecut la un miting de asemenea solemnitate. Fidel Castro nu se supara. Face el ordine imediat si, lucru senzational, admite in timpul discursului sau ca unii ar putea vorbi intre ei. La mitingul din 21 decembrie 1989. Ceausescu a fost pierdut tocmai pentru ca fostul Conducator n-avea firescul lui Fidel Castro. Spargerea mitingului a jucat rolul de detonator - asa cum au planuit complotistii - , pentru ca mitingurile lui Ceausescu excludeau cea mai mica neoranduiala omeneasca.   Daca Fidel Castro s-ar fi confruntat cu panica multimii, mai mult ca sigur n-ar fi ramas inlemnit, ci ar fi intervenit el insusi sa faca ordine, ba chiar ar fi coborat in multime pentru a opri femeile care o rupsesera la fuga, inspaimantate.