La peste 103 ani de la nasterea marelui sculptor roman Gheorghe Anghel, casa in care acesta a vazut lumina zilei ramane o ruina pe care afaceristii abia asteapta sa o vada prabusita.Cu tot efortul oamenilor de cultura pentru ca acesta constructie sa intre in patrimoniul muzeal al Severinului, la ora actuala cladirea ramane un obiectiv cu un viitor necunoscut.  
Gunoaie. Casa care multi ani a servit drept a€žcantina saracilor", a fost lasata de izbeliste de catre autoritatile locale, dar si cele culturale. De 17 ani, casa ce ar fi trebuit sa faca parte din patrimoniul cultural, constituie un adapost de lux pentru boschetari, pe timp de noapte si un adevarat wc public pe timp de zi. Locatarii blocurilor din jur au gasit si ei o intrebuintare casei, mai precis locul ideal unde sa arunce tot felul de gunoaie. Nu cu mult timp in urma, dupa cum afirma vicepresedintele CJ Mehedinti, Gheorghe Florescu, casa a intrat in posesia unui descendent al marelui sculptor si nu se mai poate face nimic pentru inscrierea ei in patrimoniul muzeal mehedintean. a€ž Se pare ca locuinta cu pricina nu are prea mare importanta pentru proprietar, o valoare destul de mare avand-o terenul, acesta situandu-se in plin centrul orasului. Oricum Consiliul Judetean nu are banii necesari pentru cumpararea si reconstructia ei", a declarat Florescu.  
Avantajul prabusirii. Conform directoarei Muzeului de Arta Severin, Maria Balaceanu, casa sculptorului Gheorghe Anghel se numara printre putinele cladiri severinene ale sfarsitului de secol XIX care mai este in picioare. "In jurul anilor 1980, regimul comunist a hotarat demolarea acestei case. Atunci, proprietarul a fost despagubit. Numai ca, fizic, ea nu a fost demolata, in ciuda faptului ca in toate statisticile, pana in 1990 ea aparea ca si demolata. Am reusit dupa 1992 sa o reintroduc pe lista valorilor de patrimoniu, dorind restaurarea ei si includerea ei in circuitul muzeal si turistic. Nu s-a reusit nimic si acum apartine descendentilor care au fost odata despagubiti", declara Maria Balaceanu. Aflata pe aceasta lista de valori, cladirea nu poate fi demolata, iar cumparatorii ce roiesc in jurul terenului de sub ea, foarte scump, asteapta cu nerabdare prabusirea, aceasta fiind unica solutie ca afaceristii sa poata intra in posesia terenului fara a fi obligati sa pastreze si cladirea.  
Gheorghe Anghel. Cel ce avea sa devina unul dintre cei mai mari sculptori romani, Gheorghe Anghel, s-a nascut la data de 22 august 1904 in municipiul Drobeta Turnu Severin. La varsta de 19 ani, dupa terminarea Scolii de baieti nr. 3 si a Liceului Traian, pleaca la Bucuresti unde se inscrie la cursurile Scolii de Arte Frumoase. Dupa un an de zile a plecat spre Paris unde a urmat cursurile Scolii de Arte Frumoase sub indrumarea lui Antoine Injalbert. Insa adevaratele scoli ale sculptorului au fost de fapt muzeele, monumentele si galeriile pariziene, fiind interesat de patrimoniul cultural medieval francez, dar si de arta sculptorilor Rodin, Bourdelle, Maillol sau Despiau. Aici face o serie de lucrari printre care portretul actorului francez de origine romana Pierre Noel, portretul lui Baudelaire, dar si alte portrete de femei. Pana la venirea in Romania in anul 1935, Gheorghe Anghel a participat la mai multe saloane oficiale si a organizat mai multe expozitii personale, cea mai importanta fiind cea din 1935 lucrarile fiind executate in totalitate din teracota si lut ars.  
Viata inchinata artei. La venirea in tara, Gheorghe Anghel petrece putin timp la Drobeta Turnu Severin, unde realizeaza portretul lui I. St. Paulian si monumentul funerar al generalului Sorescu - a€žMoartea Poetului". Restabilit in Bucuresti realizeaza adevarate lucrari de arta , in general in bronz si rar in piatra, respectiv monumentul a€žMonseniorului Ghica", Bustul in piatra a lui Enescu, dar si mai multe portrete ale pantheonului culturii romanesti. Se impune foarte repede in lumea artelor si face bustul lui George Enescu (Ateneul Roman), compozitorului Gheorghe Dumitrescu, pictorului Valentin Gheorghiu, Irinel Luciu, Luchian, Dobrescu, Gheata, Balcescu , Emil Racovita si chiar Mariei Tanase. Inainte cu un an de a se stinge din viata, in 1965 lucreaza monumentul supradimensionat a lui Eminescu si organizeaza ultima expozitie personala la Dalles. La data de 7 aprilie 1966 moare la Bucuresti.