Iti faci singur programul, iti permiti sa dormi pana tarziu, te duci la birou in sufragerie si poti sa-ti organizezi intalniri de afaceri la cafeneaua din colt.

Freelancerul incepe sa fie considerat culmea libertatii profesionale. Singura parte proasta e ca venitul oscileaza de la luna la luna. Cine poate fi freelancer? Oricine, in principiu. Scriitori, copyrighteri, programatori, designeri, ziaristi, specialisti de resurse umane, arhitecti, specialisti in relatii publice. Freelancer poate fi un statut ce confera onorabilitate pentru cei care si-au pierdut jobul si se afla in cautari. Suna, oricum, mai bine decat "somer". Freelancer pot fi, in Romania, si cameramanii de la nunti si botezuri, impletitorii de macrameuri sau coafezele care isi tapeaza clientele chiar la ele acasa.

La ei. Scriind despre freelancerii literati, care isi abandoneaza cariera de liber profesionisti chiar inainte de a intra cu adevarat in paine, Peggy Bourjaily se intreaba (pe  cel mai cunoscut site cu stiri din industria freelancing nord-americana) care este numarul magic la care portile presei se deschid pentru cei care aleg sa traiasca din scrisul pe la diferite publicatii.  Bourjaily concluzioneaza ca, da, se poate face cariera din freelancing, aplicand o "reteta" care cuprinde perseverenta, curaj, respectarea contractelor si privirea freelancingului ca pe orice alta afacere.

La noi. Asta e reteta occidentala. Zilele trecute, in Romania, un tanar manager a primit o oferta de colaborare la  o revista economica: 0,0036 lei pe litera. Adica vreo 20 de lei pentru un articol de vreo trei ori mai mare decat cel pe care tocmai l-ati citit. A refuzat. Gloria nu-l interesa.