Pentru ca nu "cred" in pensie, politicienilor le-a fost intotdeauna foarte usor sa vorbeasca despre ea si cel mai dificil s-o rezolve. Scandalul politic din aceasta saptamina legat de legea privind majorarea punctului de pensie e o ultima demonstratie. De mult nu ne-a mai fost dat sa asistam la o mai mare incurcatura printre politicieni. Nu-i vina lor, dar realitatea e ca politicienii sint printre ultimii cetateni ai acestei tari capabili sa simta problema pensiilor. Si nu ma gindesc la faptul ca parlamentarii, spre exemplu, au avut grija in 2005 sa-si asigure prin lege un sistem privilegiat de calcul al propriilor pensii. Vorbesc aici de politicieni in calitatea lor de categorie socio-economica. Statutul actual, averea si veniturile pe care le au sint suficient de inalte pentru a avea o viata cel putin decenta chiar pina la capatul ei, deci indiferent de valoarea pe care o are sau o va avea in viitor punctul de pensie. Nu sint singurii, dar, ca grup, ei sint, cu siguranta, din acest punct de vedere, printre cei mai relaxati. E poate cea mai buna explicatie, neconjuncturala, a faptului ca politica fata de pensii a fost mereu tratata de politicieni mai degraba ca o povara si s-a pretat cel mai bine jocului demagogic. Mai pe sleau, pentru ca nu "cred" in pensie, politicienilor le-a fost intotdeauna foarte usor sa vorbeasca despre ea si cel mai dificil s-o rezolve. Scandalul politic din aceasta saptamina legat de legea privind majorarea punctului de pensie e o ultima demonstratie. De mult nu ne-a mai fost dat sa asistam la o mai mare incurcatura printre politicieni. Pentru a intelege cit de cit, e suficient sa dam curs faptelor, adica exact lucrurilor pe care, in asemenea situatii, politicienii prefera sa le faca uitate. In criza de combustibil electoral, pe fondul reculului inregistrat la referendumul de demitere a presedintelui si dupa aventura nu tocmai de succes cu motiunile simple, PSD apeleaza, inteligent de altfel, la rezerva strategica. Scoate de la naftalina, de prin comisii, proiectul de majorare a pensiilor si o arunca pe masa parlamentarilor. Monteaza la dezbaterea in plen si o mica sceneta de balcon cu pensionari revoltati si lovitura-i gata. Prima victima, PD&PLD. Sa faca scandal, ca vorba aia, ei nu sint nici cu PSD, dar nici cu Guvernul, e cam riscant. Cum nu sint nici liberali ca sa-si justifice opozitia fata de o lege asistentiala, consumatoare de resurse liberale, tac milc si voteaza cum vrea initiatorul, adica PSD. A doua victima, Guvernul si, implicit, PNL. In prima faza, desi propriii parlamentari voteaza cot la cot cu PSD si PD, premierul zice ca nu face nici un compromis populist cu banii publici si ca, daca PSD vrea majorarea pensiilor, sa vina si cu banii. Urmeaza negocierile. PNL se prinde, desi luat prin surprindere, ca desi initiativa e a PSD, aplicarea legii revine propriului guvern, deci si macar o mare parte din merite, si cum partidul are nevoie de ceva simpatie ca de aer, cedeaza si inventeaza peste noapte asa-zise "surse de finantare". Chestie subtire pe care alt actor, Traian Basescu, o speculeaza imediat. Cum legea adoptata deja de Parlament trebuie promulgata de presedinte, Traian Basescu sare la gitul Guvernului cerindu-i explicatii. "Intii sa vad banii si apoi discutam, ca altfel nu vreau sa fiu partas la o cacealma", zice presedintele. In traducere, asta inseamna mai exact, intii sa vada poporul ca am si eu un rol in toata aceasta pomana electorala si dupa aia ii putem da drumul. Nu credeti. Pai, intrebati-l pe Boc un singur lucru. De ce partidul sau n-a cerut acelasi lucru ca si presedintele, nu acum la spartul tirgului, cum o face cu gratie si usoara nesimtire, ci atunci cind proiectul era in dezbaterea Parlamentului? Ca circul sa fie complet, iese si Victor Ponta, deputat al partidului care a initiat legea, si da dreptate tuturor, si Guvernului ca a acceptat legea, dar si presedintelui ca pune problema surselor de finantare. Cercul se inchide perfect, iar lui Traian Basescu nu-i mai ramine decit sa promulge legea, eventual dupa ce o retrimite in Parlament pentru a-si justifica pina la capat rolul de actor in piesa. Si ca nu cumva ceva de care profita un segment electoral important sa nu lase urme si in pusculita sa de voturi. Prin urmare, toata lumea e fericita. Nu mai ramine decit sa platim factura. Dar ca si in cazul propriei pensii, asta e ultima problema care sa ingrijoreze politicianul roman.