Ce bine de noi ca putem rade atunci cand situatia o ia a jale. Ce-i drept, e un ras amar cu gust sarat de lacrimi. Astfel de reactii m-au podidit cand am aflat cat de lesne se poate iesi dintr-o inchisoare de maxima siguranta si, mai ales, ce conditi
Ce bine de noi ca putem rade atunci cand situatia o ia a jale. Ce-i drept, e un ras amar cu gust sarat de lacrimi. Astfel de reactii m-au podidit cand am aflat cat de lesne se poate iesi dintr-o inchisoare de maxima siguranta si, mai ales, ce conditii au de suportat infractorii. Si pentru ca cei din personalul de paza mi s-au plans ca noi, presa, ii cainam pe puscariasi si ca de-aceea au un trai mai mult decat decent (si chiar de invidiat pentru unii oameni liberi) in celulele patriei, nevrand sa fac nota discordanta, mi-am propus si eu sa-i deplang. Sarmanii ucigasi! Sunt nevoiti sa traiasca in astfel de conditii ani de zile si sa se mai si poarte intr-un fel cat de cat, pentru a impresiona un judecator care sa le scurteze pedeapsa de 10-15 ani la vreo 5-6 pe motiv de purtari alese. Cum va spuneam, n-o sa va vina a crede in ce conditii traiesc bietii oameni care trebuie sa suporte nevolnicia unei camarute de chirpici in care, din cand in cand, mai cade si curentul, in peretii careia daca izbesti un pic mai strasnic, iesi... unde? Tot in curtea inchisorii! In loc sa te pomenesti... macar in casa cuiva (ma-ntelegeti!). Dupa care trebuie sa te mai si caznesti, orbecaind, sa traversezi curtea si sa iesi pe sub gardul de sarma ghimpata! Nu se poate pune o poarta (conform cu demnitatea umana!) cu zavorul la-ndemana ca sa poti iesi fara sa te zgarii? Unde mai pui ca atunci cand se pune de un rummy, o carte ori vreun barbut dupa ora stingerii, trebuie ca 25 de insi sa suporte un functionar public din sistem, in coaste! Pai unde e respectul fata de dreptul la intimitate al ucigasului, violatorului, talharului...? Apoi, fie ca ma credeti au ba, nu exista aer conditionat in celule! Cum poate trai un detinut in aerul acela irespirabil? Si sa mai suporte din acest motiv si usile larg deschise la celule (fara zabrelele care sa-i impiedice pe eventualii colegi nepoftiti sa se plimbe prin camere), si, mai ales, curentul, care poate imprastia de pe masa cartile... in mijlocul jocului. Este un regim draconic! La masa sunt nevoiti sa manance mancare de cazan in loc de pizza sau fructe de mare... si mai e un lucru, mai fenomenal: trebuie sa-si aduca haine de-acasa in loc sa beneficieze de haine platite de stat, din cele cu dungulite. Va dati seama cati bani trebuie sa scoata din buzunar un detinut ca sa se imbrace! Si cata bataie de cap ca sa fie in trend! Dupa toate astea, colac peste pupaza, sarmanii puscariasi trebuie sa se mai scobeasca in buzunare si week-end de week-end, ca sa plece acasa, cand puscaria le-ar putea asigura toata relaxarea si distractia de care au nevoie, moca! Uff! Ce trai!
Despre autor:
