Artistii strazii cistiga chiar si 200-300 de euro pe zi, din care isi intretin familiile de acasa.

Costel Sambrian e mindru ca si-a tinut fetele in
facultati din banii cistigati cu vioara prin Europa Moda trubadurilor care cinta pe strada pentru a cistiga un ban nu a fost inventata de romani, dar ei sint cei care au determinat autoritatile de la Bruxelles si Paris sa le acorde dreptul legal de a-si tine spectacolele in aer liber sau in mijloacele de transport in comun. In 2006, regia de transport din Bruxelles - STIB a adoptat o decizie prin care interzice cersetoria in mijloacele de transport in comun din regiunea Bruxelles (orasul plus comunele din jurul sau, n.r.), dar si cintaretii ambulanti. Decizia in cauza a fost contestata de comunitatea romanilor din capitala europeana pe motiv ca ii ingradeste libertatea si drepturile. „De cele mai multe ori cintaretii din metrou sint studenti care cinta pentru a se intretine. Sa nu uitam ca asa si-a inceput cariera si Edith Piaf, celebra cintareata franceza", lamureste Carmen Hopartean, care traieste in Belgia din 1993. Ulterior, primaria a decis sa le acorde cintaretilor dreptul legal de „a-si exersa" meseria in baza unei legitimatii. Aceasta este eliberata dupa un concurs sustinut in fata unei comisii a primariei. Masura a fost preluata anul acesta si de primaria din Paris, care acorda acelasi drept tot prin concurs. Posesorii de asemenea documente pot, in acest fel, sa cinte pe strada sau in mijloacele de transport in comun. Mai bine de un an, Costel Sambrian, originar din Filiasi, a batut Europa cu un circ italian. A facut si pe soferul, conducind camionul circului, dar a si cintat din vioara la spectacole. Spune ca are acasa cinci fete si e mindru de ele. „Trei au terminat deja facultatea, celelalte doua sint inca studente. Si le-am tinut pe toate la facultate cintind din vioara asta pe strazile Europei", spune Costel. Nu se rusineaza de meseria sa. Dar recunoaste ca nu este usor sa stea departe de familie, sa umble prin orase si magazine, cind e soare, ploaie sau vreme rea. Se bucura ca autoritatile de la Bruxelles nu i-au alungat si spune ca in Belgia a cistigat cel mai bine cintind din vioara.

Desi „a calatorit" in 15 ani prin toata Europa, prin zeci de orase, Costel spune ca, pentru el, tot Romania ramine cea mai frumoasa. De fapt, recunoaste ca nu poate sa stea prea mult departe de casa si de familie, motiv pentru care la fiecare doua luni revine, „precum marinarii la vatra". L-a adus cu el si pe nepotul sau Ion. Nici el nu sta departe prea mult de casa. „Am o fetita de un an si trei luni si nu pot sa nu ma duc sa o vad, macar la doua luni", explica Ion. Costel si Ion regreta ca nu au putut sa treaca de filtrul de securitate de la institutiile europene, pentru a „le face o cintare" primului-ministru Calin Popescu Tariceanu si ulterior presedintelui Traian Basescu, cu ocazia recentelor lor vizite la Bruxelles. Costel spune ca, atunci cind intilneste romani, acestia le dau „mereu" cite ceva. „Ei ne dau bani stiind ca nu am plecat de acasa decit de nevoie", explica Costel.

Nicu, venit la Bruxelles din Moldova, cinta din acordeon la restaurantele din zona Pietei Luxemburg, linga Parlamentul European, impreuna cu alti doi colegi. Patronii inchid ochii si nu ii alunga. Spectacolul „dureaza" intre 30 si 45 de minute, cu pauza de 15-20 minute, pentru a evita eventuale reclamatii din partea unor clienti agasati de muzica. Intreb care este repertoriul cel mai utilizat, Nicu, Costel si Ion spun ca ei cinta atit melodii romanesti, cit si din repertoriul international. Dovada aprecierii publicului o reprezinta banii cistigati, uneori si 200-300 de euro pe zi.

La Paris, turistii romanii nu sint la fel de intelegatori cu lautarii precum cei din Bruxelles. De teama cersetorilor romani din metrou, care „nu te lasau pina nu le dadeai ceva daca te auzeau vorbind romaneste", nici cintaretii nu au parte de un tratament prea bun din partea conationalilor, explica Radu, student la Politehnica. De cind au insa legitimatie de la primarie, situatia pare sa se fi imbunatatit. Radu cinta impreuna cu un coleg al sau spaniol, Rodrigo. Fiecare a invatat melodii din repertoriul celuilalt si acum cinta in duet, preferind repertoriul latino, pe care publicul pare sa-l aprecieze. Nu sint de acord sa ii fotografiez. Pe aceeasi linie de metrou o intilnesc pe Li, o tinara chinezoaica, ce isi prezinta mindra legitimatia cind o intreb daca are documente. Si ea este studenta si spune ca muzica este pentru ea o pasiune, nu doar un mijloc de a cistiga un ban.