Spectacolul caintei militianului Stanica Tudor concureaza in tristete povestea inginerului Gheorghe Ursu.

Nu, nu vreau sa scriu despre vinovatia sau nevinovatia lui Stanica Tudor. In aceasta privinta, in 2003, instanta s-a pronuntat clar. Daca s-a comis o eroare judiciara chiar si numai in privinta incadrarii faptelor, asa cum sustine Stanica Tudor, iarasi nu ma simt in masura sa ma pronunt si imi pun toata increderea, ca si el de altfel, in solutia pe care o va da CEDO, daca va admite cauza. Faima sa imensa din anii ’80, cladita cu imaginatie in beciurile arestului de la Rahova, va transcende orice decizie a justitiei favorabila lui. Cu sau fara condamnarea in cazul Ursu, el ar fi ramas in memoria colectiva drept inventatorul metodei de tortura „rotisorul" si al altor asemenea grozavii ce fac si astazi sa ti se zburleasca pielea. Oricit de paradoxal ar parea insa, dupa 22 de ani de la moartea lui Gheorghe Ursu, faptele propriu-zise comise de fostul sef de la Directia de Cercetari Penale a Militiei ar trebui sa nu ne mai intereseze atit de mult. E ca si in cazul lustratiei: vremea eficientei maxime a trecut de mult, desi avem inca dreptul si chiar obligatia sa ne-o dorim infaptuita. Multi dintre cei care ar fi trebuit sa plateasca pentru crimele comunismului astazi nu mai sint in viata, iar cei care sint inca printre noi sint periculosi acum prin gindirea lor. Ei continua sa-si exhibe, chiar daca in gol, reflexele dobindite ca stilpi ai regimului totalitar. Stanica Tudor nu are nici cea mai mica umbra de regret pentru cele petrecute cu Ursu, pe care nici nu l-ar fi cunoscut. Condamnarea sa o vede ca pe o suma de razbunari si conspiratii. A detinutului Clita, a procurorului Voinea, a Securitatii, a familiei Ursu, a evreimii mondiale. Cainta sa nu se leaga de faptele din 1985 - indiferent de gradul sau de implicare -, ci de contextul caruia crede ca i-a cazut prada. Pentru ca e suficient de inteligent, nu cred insa ca Stanica Tudor a acceptat sa acorde un interviu pentru Cotidianul sperind sincer ca astfel va convinge pe cineva de nevinovatia sa. A cedat insa tentatiei de a-si expune macar o data propria versiune. Si-a zis ca ar fi o victorie si daca doar una dintre teoriile sale va fi crezuta. Nu stiu daca Stanica Tudor are cancer sau nu, dar in mod sigur gindirea ii e bolnava. Sau, mai bine zis, arestata. E definitiv inlantuita in mentalitati comuniste, ce nu vor disparea decit o data cu cei ca el.