Poate ca bucurestenii or fi rasuflat usurati la auzul vestii ca vor avea, in sfarsit, o biblioteca pe masura unei capitale europene. Macar din mandrie nationala, daca nu din entuziasm cultural. Pentru ca una e sa stii ca in orasul tau exista, undeva, sub povara a doua decenii de uitare sau de indiferenta, o cladire destinata "casei cartilor", si alta e sa afli, tocmai cand nici nu te mai asteptai, cat de simplu si benefic pentru o comunitate - candva cu multa sete de carte - pot evolua lucrurile.
Si totusi, oricat ar parea de "nepotrivit" pentru vremurile de astazi, o tara in care circa 80 la suta dintre locuitorii ei nu mai citesc sau nu mai au chef de lectura se'ndreapta cu pasi grabiti spre suicid...cultural. Sigur, timpul destinat lecturii pare sa se fi limitat drastic la romani, chiar daca sondajele arata ca altii ne intrec cu brio la aceeasi "categorie" - a se intelege "sunt sub nivelul nostru". Cititul cartilor este insa o atitudine; o nevoie de cunoastere si comunicare, de relaxare mentala sau sporire spirituala. Iar pentru a te trezi cu o carte in mana iti trebuie o singura motivatie: atractia pentru lumea cuvintelor care aduna toata puterea mintilor neticalosite; toata placerea celor intelepti de a darui. Si, mai presus de orice, savoarea de a descifra unde te afli si de ce. Intr-un silogism, Emil Cioran puncta: "Feriti-va de cei care intorc spatele dragostei, ambitiei, societatii. Pentru aceste renuntari, se vor razbuna". Pastrand proportiile, feriti-va de cei care n-au citit nicio carte! Pentru aceasta neputinta vor plati scump.
Cat de scump au platit bucurestenii asteptarea de a avea o biblioteca la standarde europene, e greu de apreciat. Evident, nu ducem lipsa de biblioteci. Dar cladirea cu o astfel de functiune, care troneaza din 1986 pe malul drept al Dambovitei, chiar pe bulevardul care se voia fala noului centru civic al Bucurestiului rascolit de excavatoarele regimului ceausist, isi cerea dreptul la viata. A avut parte, in schimb, de o istorie trista, ca un blestem. Dupa ' 90, usile si ferestrele au fost furate, pentru ca, dupa cativa ani, sa se lucreze haotic in interior, dupa proiectul initial. In urma cu un an, Ministerul Culturii si Cultelor a luat hotararea sa transforme constructia in Centru Cultural si Biblioteca Nationala.
De curand, acelasi minister a pus punctul pe " i ". Noul sediu al Bibliotecii Nationale a Romaniei va fi consolidat si modernizat. Si va fi imbracat in sticla. S-au stabilit tipurile de activitati care se vor desfasura in interiorul sau. Constructia se doreste adaptata arhitecturii contemporane si trage cu ochiul la conceptul "double skin"("invelis dublu") folosit de faimosul arhitect bulgar Christo. Totul costa, nici mai mult nici mai putin decat 100 de milioane de euro, bani obtinuti printr-un imprumut de la Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, ce urmeaza sa fie gestionati de Unitatea de Management de Proiect a Ministerului Culturii. Sigur, in 2010, cand se preconizeaza ca se va finaliza proiectul, va arata traznet! Multi stramba insa din nas. Deocamdata. Dar, ce-ar fi sa mai asteptam. Poate ca odata incepute lucrarile - s-a anuntat ca in toamna acestui an ! - ne vom convinge ca nu va avea soarta Catedralei Neamului, plimbate de ani buni prin Bucuresti, intr-un avant politico-turistic de invidiat.
Noua casa a cartii va spulbera, speram, o parte din amaraciunile oamenilor urbei. Din acelasi motiv de mandrie nationala, care nu s-a pierdut inca pe apa Dambovitei.