Paraschiva Vasile, mama lui Vasile Vasile din Vintileasa Deal, muri in 195... de cancer. Cu cateva saptamani inaintea mortii sale veni in sat o echipa studenteasca complexa de la Bucuresti, pentru a realiza, in cele doua saptamani de practica, controlul medical al satului. Insotiti de bibliotecara si de militian, care si asa cauta un hot, echipa lua casa cu casa, om cu om, pipai si ciocani, puse mii de intrebari si nota tot atatea raspunsuri si dadu, la sfarsit, sute de diagnostice.  Sanatos tun, murind doar la betii sau in accidente, satul se descoperi deodata grav bolnav. Un sfert din sat, pana atunci triumfator de sanatos, plesnind de grasime, se dovedi a fi, in realitate, bolnav de tuberculoza. Alte cateva zeci de insi, pana atunci infulecand tot ce intalneau in cale la orice ora din zi si din noapte, gata sa digere si o cariera de piatra, aparura ca bolnavi de stomac. O data cu diagnosticul si retetele, viitorii medici impartira si sfaturi. Bolnavii de tuberculoza trebuia neaparat sa mearga la bai la Amara. Dar asta cat mai repede, altfel va curatati, cu tuberculoza nu-i de glumit!, precizara ei, zambind politicos, cum invatasera la scoala ca trebuie sa te porti cu bolnavul, constructor al socialismului, chiar daca e cu un picior in groapa. Regim strict, oua fierte un minut, fara sare, fara excese!, le spusera bolnavilor de ulcer, altfel, in doua-trei saptamani se vor ivi complicatii. Batranei Paraschiva Vasile, analfabeta din nascare, in varsta de 70 de ani, i se descoperi un cancer. Era singurul caz de cancer din sat si, dupa cum avea sa confirme chiar profesorul indrumator, rugat de studenti sa verifice diagnosticul lor, un cancer intr-un stadiu atat de avansat incat, dupa toate tratatele si manualele de medicina, batrana trebuia sa fi fost moarta de cel putin zece ani.  Totusi, ea nu murise, se misca prin fata studentilor sprintena, fara sa stea o clipa: ai casei plecasera la padure, sa fure lemne, era deja seara, si mancarea nu era gata. Studentii sedeau pe patul de lemn acoperit cu o tablie rupta, plina de praf, din bucatarie si o urmareau intrigati cum mesteca mamaliga. Pusese ceaunul intre picioare si, tinandu-l strans cu gleznele, fara s-o friga, rasucea energic facaletul, rosie de caldura si indarjire. Apoi, cu o miscare iute si vicleana, de prestidigitator, rasturna ceaunul pe un fund de lemn. Un val de aburi, blajini si lunecosi, invaluira mamaliga. In bucatarie era cald, mirosea a uscat, de parca totul in jur se primenise, iar cuptorul, incins pana la rosu, pentru paine, respira greu, ca un animal. Terminasera consultul, asteptau acum sa vina si restul familiei. Batrana, cum se invartea iute printre strachinile din bucatarie, simti deodata ca tinerii aceia, care o pusesera sa se dezbrace, sa scoata limba si sa tuseasca din rarunchi, o fata in timpul asta tinandu-si lipita urechea de spatele ei osos, o priveau intr-un anume fel. I se paruse ei, dupa consult, in timp ce-si punea din nou fusta neagra, din satin usor, ros de vreme, ca miscarile si vorbele lor aveau acum o usoara sfiala, nemaiintalnita inainte, de parca s-ar fi temut sa nu sparga ceva in jurul lor. Acum, in timp ce umbla incolo si incoace, zapacita de cate treburi mai avea de facut, simtea in aerul incaperii o mica schimbare, abia simtita.  Parca totul in jur incepand cu tinerii, care asteptau pe patul de lemn, pana la peretii coscoviti ai bucatariei, cu florile de vopsea sterse de vreme, obosise cu totul, si abia isi mai tragea sufletul. Si parca si ea, femeie tanara, in puterea varstei, obosise. O oboseala grea, dar dulce, care ii atarna in picioare, in brate. Gesturile, pana atunci vioaie, se molesira si se lungira. Se trezea, de exemplu, ca aseza ceaunul pe foc si ramanea cu ochii pe el, nu-si dadea seama ca uitase sa puna apa si fonta incepuse sa se inroseasca. Atunci, turna iute, dar se trezea ca a ramas cu galeata in mana, furata de sfarsitul apei incinse si de duduiala focului din vatra. Deveni astfel tot mai de prisos in gospodarie. Si nu-i mai ramasese decat sa moara.             x