De saptamana aceasta avem pe ecrane o bijuterie de film pentru care aveti nevoie de un ambalaj special ca sa mergeti sa-l vedeti. Filmul se numeste "Arta viselor" si este regizat de un francez care vede lumea intr-un mod cu totul diferit de majoritate. E genul acela de personaj care vorbeste pe limba ta, dar stii sigur ca, daca-l intalnesti, n-o sa gasesti cuvintele cu care sa te exprimi ca sa ai efectul de "ma-lovesti-direct-in-suflet", pe care-l au creatiile lui.

Francezul se numeste Michel Gondry si primul lucru care se spune despre el este ca e "autorul videoclipurilor lui Bjork". De fapt, Gondry - un domn care a pornit pe calea artelor prin pictura, care a ajuns apoi la muzica si ceva mai tarziu la film, dupa o escala prin videoclipuri - este autorul unora dintre cele mai spectaculoase, amuzante, inovatoare spoturi publicitare ("Buricul vorbitor" de la Levia€™s, "Holliday" de la Gap).

Si, ca sa intelegeti foarte bine cam cine este domnul acesta, iata inca o precizare: celebra secventa cu glontul din Matrix a fost preluata de fratii Wachowski dintr-unul din spoturile publicitare ale lui Gondry realizat pentru o companie de asigurari (efect pe care acelasi Gondry l-a folosit si intr-un videoclip al lui Bjork, Army of me).

Cu filmul "Arta viselor", Michel Gondry recunoaste ca se apropie de spatiul sau privat mai mult decat a facut-o vreodata. Filmul e povestea unui tanar desenator care traieste intr-o lume imaginara, creata ca un sistem de aparare la ceea ce e in jurul lui. Eroul principal este interpretat de Gael Garcia Bernal, care aduce peliculei un erotism straniu prin frumusetea lui atipica. Cand tanarul se indragosteste de vecina lui, incepe sa-i faca cadouri, care sunt minunate prin forma lor de a comunica lucruri (o masina a timpului ce poate merge cu o secunda inainte sau inapoi, in viitor ori in trecut, si cu care el incepe sa fure saruturi, ochelari ce arata lumea reala in 3D, altfel plata pentru el). Si pentru ca e prea timid ca sa-i spuna ca o place, isi imagineaza o lume a viselor in care o intalneste. O lume in care o iubeste, dar in care se si cearta cu ea, in care de fapt comunica, vorbeste. Filmul este o metafora despre a face posibil imposibilul, despre a surprinde si imortaliza ceea ce nu poate fi (sur)prins in nimic. E o cascada de vise care se amesteca inselator cu realitatea, intr-un mod emotionant, sofisticat si inovator ce v-ar putea aminti de filmul "Big Fish" (regia Tim Burton).

Dar pentru ca e regizata, creata, traita si simtita de Gondry, pelicula aceasta se afla la granita fina intre "de inteles" si "neinteles" si ar putea sa va dea ceva batai de cap. Cei care se asteapta sa vada un film romantic asemeni multor altor pelicule se vor pierde in amestecul de animatie si fictiune cu actorie fina si sofisticata.

Solutia cea mai simpla de a vedea filmul este sa va amintiti de momentele in care ati fost asemenea tinerilor din film: indragostiti nebuneste, dar blocati in propria imaginatie, in propria minte, in propria neputinta de a va marturisi sentimentele. Daca va mai aduceti aminte aceste momente si ati reusit sa le acceptati ca un stadiu din experienta voastra de viata, filmul "Arta viselor" poate sa va duca intr-un spatiu magic, deasupra tuturor lucrurilor, ca o stare de zbor usor. Ceea ce e aproape imposibil pentru un film.