Trei secvente care au de-a face si cu politicul, si economicul, dar si cu socialul si chiar cu istoricul deopotriva mi-au atras atentia zilele acestea. Parea ca toata atentia opiniei publice este indreptata catre decizia premierului de a face totul pentru a majora pensiile, chiar daca asta ar fi ultima actiune pe care ar intreprinde-o si necazul presedintelui ca nu poate el fructifica un asemenea succes la public. Intre noi fie vorba, nici unul nu are prea mult cu ce se mandri. Premierul va umbla
la CAS-uri, ceea ce este o masura perfect de stanga, oricat s-ar stradui sa ne-o prezinte altfel si oricat s-ar razboi cu analistii politici, iar presedintele iar nu are motiv de bucurie, chiar si pentru simplul motiv ca nu e treaba lui sa mareasca pensiile sau macar sa se ia la tranta cu ele de dragul "ochiului" public.


Dar asta este o problema marunta, fata de efectele intamplarii pe care doresc sa v-o supun atentiei si comentariului. Membrii Grupului Ilascu: Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa au fost decorati de presedintele Traian Basescu la Palatul Cotroceni. Basescu le-a acordat celor trei marti medalia Steaua Romaniei in grad de Cavaler pentru eroismul si pentru patriotismul de care au dat dovada  in timpul conflictului din Transnistria si in timpul detentiei. Traian Basescu le-a multumit membrilor grupului Ilascu si i-a asigurat de respectul sau. Pana aici, toate sunt minunate. Gestul presedintelui este firesc si trebuie apreciat.


Mergem mai departe. De la Palatul Cotroceni, membrii grupului Ilascu au plecat spre Palatul Victoria, unde i-a asteptat primul-ministru. Calin Popescu Tariceanu i-a primit cu sfaturi bune: le-a recomandat celor trei sa tina un regim alimentar echilibrat, ca sa se refaca dupa lunga perioada de detentie. Guvernul le-a oferit un program de refacere medicala si prima vacanta in libertate - la munte si la mare.


Daca de la seful statului Alexandru Lesco, Andrei Ivantoc si Tudor Petrov-Popa au primit medalii, iar de la premier felicitari si strangeri de mana, din partea lui Becali cei trei au avut parte de o surpriza. Acesta le-a dat cate 50.000 de euro, precizand insa ca "nici un ban din lume nu poate sa recompenseze ce au facut acesti oameni".


Romanii au putut vedea la televizor cum Gigi Becali i-a primit acasa la el (tot un fel de palat, chiar daca nu din Cotroceni) pe cei trei, i-a omenit si, in vazul blitz-urilor si al camerelor de luat vederi, le-a oferit cate un plic gros de bani.


Cei trei au fost pozati si aratati lumii cu banii lui Gigi Becali in mana, pret de minute bune in sir. Ce transmit aceste imagini poporului roman, in special copiilor nostri? Ca seful statului ii decoreaza pe niste eroi si ii trimite la plimbare, ca seful Guvernului ii bate pe umar si ii trimite la odihna, iar treburile lumesti, cele privind o casa, un trai decent, o situatie cat de cat, dupa 15 ani de detentie, le  rezolva, cu un pumn de bani, Gigi Becali.
Cine a spus ca Gigi Becali e prost s-a inselat. Putea oferi banii intr-un cont bancar sau pe un card nominal. Dar care mai era efectul? Cum mai filmau cameramanii pe cei trei cu caramizile de bani in mana? Si daca le facea o vizita peste Prut, care mai era efectul? Discretia nu aduce puncte in sondajele de opinie.


E regretabil ca, din atatia afaceristi care roiesc pe langa Palatele Victoria si Cotroceni, nu s-a oferit nimeni sa dea niste bani pentru o viata noua membrilor grupului Ilascu si e jenant ca, din bugetul statului, si-asa traumatizat, nu s-au gasit niste sume pentru acesti oameni, pe care ii recunoastem a fi eroi, dar nu stim sa-i pretuim mai mult decat cu  o insigna si un bilet la bai. De fapt, intamplarea aceasta ne arata cum suntem: usor meschini, usor indiferenti, usor de compromis. Sau mai mult?