O replica dintr-un film japonez, vazut tarziu, dupa miezul noptii: La batranete mergem la doctori si ne luam medicamentele prescrise de ei, iar in timpul care ne mai ramane ne ducem la inmormantarile prietenilor, care au mers la aceiasi doctori si au luat aceleasi medicamente ca si noi. Replica n-are nici o legatura cu subiectul. E ca si cum femeia care o rostea m-ar fi asteptat, stiind ce-mi trebuie, ca sa nu ma mai gandesc la altceva pana in zori. Dupa miezul noptii, butonezi la intamplare telecomanda si tot ce se spune in secventele din filmele peste care dai are alt inteles decat ziua. Un inteles cu durata. Ziua, nimic nu dureaza.


Tabloidele practica un gen de catastrofism nationalist, pe care am unele motive sa-l banuiesc de rele intentii. Un cotidian si-a facut un obicei din a acuza conditia de romani a unor nefericiti. Iata titlul de prima pagina a unei stiri funebre: "Cinci romani ucisi de furtuna". Daca stirea aparea intr-un ziar bengalez, precizarea ca toti cei cinci morti sunt romani se motiva. In Romania insa, cei cinci sunt "persoane", nu "romani". Poti sa crezi ca furtuna a avut ceva cu romanii, ocolindu-i pe unguri, pe rromi sau pe evrei.


Mananc o data sau de doua ori pe an la restaurante chinezesti. Fiindca am fost candva cateva zile la Beijing, ma ia, asa, un soi de alean retroactiv: simt nevoia sa zic ceva de bine despre mancarea chinezeasca, despre China si despre chinezi. E o slabiciune, pe care n-are rost sa mi-o cenzurez, intrucat mi se intampla rar si nu face nici un rau nimanui. Zilele trecute, mancand ceva infect, iute, dulce, sarat, amar si parfumat, in loc sa-i dau cu farfuria in cap asiaticului, care nu mai contenea cu plecaciunile si cu zambetele, m-a apucat din senin aleanul. Aproape ca-mi venea sa-l pup de dragul Chinei. Omul m-a ascultat, tot numai un suras si o fericire, iar dupa ce m-a lasat sa-mi fac damblaua a zis: "Eu sunt vietnamez".

O intamplare care, daca nu-i adevarata, merita sa fi fost inventata pentru deliciul concluziei. Se spune ca atunci cand FIAT-ul a construit uzinele LADA in Rusia a trimis la post numai specialisti cu vederi comuniste turbulenti. Dupa ce au vazut la fata locului ce-i comunismul, italienii s-au intors acasa anticomunisti si revoltele sindicale la Torino s-au imputinat.


Invitat la un talk-show, un om simplu e intrebat de moderator ce-ar face el in cutare criza daca ar fi ministru. Raspunsurile omului simplu sunt rationale si lipsite de echivoc. Ai putea crede ca treburile economiei, justitiei si ale administratiei n-au nici un secret pentru el. Intrigat de siguranta si calitatea opiniilor, moderatorul vrea sa stie cum a reusit un om simplu, ca invitatul sau, sa gandeasca atat de drept. Toate astea le-am invatat de la mamica, zice omul simplu.