"Gheorghe Zamfir din Romania, un vrajitor al naiului..." asa se vorbea despre marele muzician in anul 1973. Zamfir este un geniu al naiului, care a revolutionat acest instrument. I-a adaugat noi tuburi si l-a facut sa cante cum n-a mai reusit nimeni, niciodata.  La varsta de 4 ani, Gheorghe Zamfir si-a descoperit pasiunea pentru muzica. A fost fascinat de un grup de muzicanti orbi care cantau la diferite instrumente. L-a atras acordeonul si din acel moment a dorit sa invete sa cante. Dupa cativa ani, s-a indragostit de banjoul unui prieten al tatalui sau si n-a mai vrut sa i-l inapoieze. Nu s-a lasat induplecat pana cand nu a primit acel instrument. A primit lectii de muzica de la o familie de basarabeni stabiliti in localitatea sa natala, Gaesti. Nu l-au atras prea mult notele muzicale in acea vreme. Lectiile sale continuau sub mesele din carciuma, in ciuda tatalui sau, care ii dadea chelfaneala de rigoare pentru ca nu se prezenta la orele de studiu muzical.   SCOALA DE MUZICA. Marele naist s-a simtit atras de haina militara. N-a putut sustine admiterea la liceul de profil pentru ca se finalizasera inscrierile in acel an. La 14 ani a ajuns la scoala de muzica, unde l-a cunoscut pe cel care l-a initiat in tainele naiului: Fanica Luca, deschizatorul de drumuri. Dascalul sau l-a invatat sa iubeasca instrumentul care avea sa-i aduca faima mondiala si i-a oferit un nai, numai pentru el, din cele zece pe care le avea la clasa. A urmat doua scoli in paralel. Scoala de muzica dimineata si liceul de cultura generala dupa-amiaza. Dupa Bacalaureat s-a simtit atras de teatru. A vrut sa devina actor, dar a renuntat, determinat de tatal sau. Si-a continuat studiile muzicale: Conservatorul, dirijoratul.   CONCERTE. La 25 de ani a devenit dirijorul Ansamblului "Ciocarlia", unde a avut in mana toata elita solistilor de muzica populara din acea perioada. In 1966 inregistreaza primul disc Electrecord. Sustine numeroase concerte in tara si in alte state, participa la diferite concursuri internationale, unde primeste premii remarcabile. Ulterior, formeaza un taraf concertistic cu care fulmineaza la Paris, pe scena Teatrului "Vieux Colombier", in 45 de recitaluri, cantand la cele patru naiuri - soprano, alto, tenor, bass - pe care le-a creat in 1968. Maestrul Zamfir a introdus astfel naiul in toate stilurile si genurile muzicale. A revolutionat sunetul la scara universala. A fost momentul in care in Europa si, treptat, in lumea intreaga s-a declansat o euforie generala. Din America si Canada pana in Australia, Japonia sau Africa de Sud. Sali arhipline de concert, catedrale cu mii de locuri, cozi interminabile. Toata lumea dorea sa-l asculte pe Gheorghe Zamfir, iar naiul a devenit un slagar universal.   RECUNOASTERE. Gheorghe Zamfir a primit de-a lungul carierei sale peste 120 de discuri de aur si de platina. Muzica lui a ajuns o adevarata emblema. In Canada, America, Franta, Japonia, muzica lui Zamfir rasuna peste tot: pe strada, la metrou, in magazine. A trait durerea exilului dupa ce a cazut in dizgratia familiei Ceausescu, dar a luat cu el tot ce i-a fost mai drag. Prin nai a dus peste hotare doinele, horele si bocetele stramosesti.     Chemare "Cred ca aveam 4 ani cand m-a dus tata la Bucuresti, pe la piata cu flori, unde era Cartierul Evreiesc. De aici tata cumpara marfa angro pentru bacania lui. Era iarna si un ger teribil. Tocmai se terminase razboiul, ina€™45- a€™46. La un moment dat am vazut un grup de muzicanti. Erau orbi toti. Cantau: unul la acordeon, unul la vioara, altul cu vocea. L-am tinut pe tata blocat vreo 20 de minute, de mana, bateam din picioare in zapada, tipam ca vreau sa vad ce e acolo. Cred ca a fost prima mea manifestare muzicala"     Ucenicie "Invatam cu un nai murdar plin de saliva si de mirosuri urate, folosit de trei-patru elevi pe zi, care-l dadeau de la unul la altul din lipsa de instrumente. A urmat apoi o tragedie. Tata m-a retras din scoala pentru ca nu faceam cultura generala, ci numai instrument. A spus ca nu vrea sa ajung lautar, cu farfuria printre mese, ca tambalagiul Liposteanu in carciuma nasului Ralea. «Hai acasa, te fac inginer», asa mi-a spus tata" Gheorghe Zamfir  Folclor din toate colturile tarii Gheorghe Zamfir si-a creat un vast repertoriu. Pe langa piesele folclorice pe care le-a cules din toate zonele tarii, a creat peste 300 de compozitii proprii, atat folclorice, cat si din alte genuri muzicale, pentru orchestra simfonica, nai-orga, muzica baroca si religioasa. Revenind insa la folclor, pe CD-ul de colectie veti regasi piese traditionale din toate zonele tarii, multe compuse de muzicianul Gheorghe Zamfir. Este vorba de: "Sarba batraneasca", "Sarba de la Gaesti", "Cantec de nunta", "Hora din Muntenia", "Pascui calul de razoare" sau celebra "Doina de jale", prin care maestrul Zamfir a descoperit rugaciunea in nai. O doina in care veti regasi, cu siguranta, ruga si jalea stramoseasca. Totodata, veti regasi o suita olteneasca, piesa care include melodii traditionale din aceasta zona folclorica. O suita aparte, cu interventia inedita a instrumentistilor din taraf. Sunt piese de o deosebita emotie transpuse in stil unic de muzicianul
Gheorghe Zamfir, acompaniat de orchestra folclorica.     Carti si pictura Despre Gheorghe Zamfir se poate spune ca este un artist complet, in adevaratul sens al cuvantului. Chiar daca muzica ii ocupa cea mai mare parte a timpului, fiind instumentist, solist vocal si dirijor, totusi, maestrul gaseste timp pentru a se ocupa si de alte pasiuni, precum pictura si scrisul. Gheorghe Zamfir a publicat trei volume de versuri, doua volume de eseuri, un prim volum al unei lucrari autobiografice, in curand urmand sa vada lumina tiparului si cel de-al doilea. Totodata, a avut si cateva expozitii de pictura in tara si in strainatate. In cartea sa autobiografica "Binecuvantare si blestem", publicata in anul 2000 la Editura "Mirador" din Arad, Gheorghe Zamfir prezinta in aproape 600 de pagini povestea vietii sale.