Etalonul Malaxa

Sa tot fie cateva luni de atunci. Recuperarea aceasta terminologica le apartine insa colegilor lor apuseni cu perspective politice de stanga, aplicata "oligarhilor" rusi. Si aici trebuie sa ne tinem putin rasul. Pentru ca Statele Unite erau in mod traditional patria si paradisul "oligarhilor", aparuti si ajunsi emblematici acum pentru fostul imperiu rosu.
Am incercat sa arat, cu alt prilej, ca la nivelul Romaniei interbelice "oligarhii" au fost niste ctitori de industrie nationala. Arhetipul lor a purtat numele de Nicolae Malaxa (1884-1966). Carol al II-lea nu i-a dusmanit pe marii industriasi interbelici, nu i-a ponegrit, nici nu i-a sabotat. Cu concursul lor decisiv, Romania a ajuns sa aiba in 1938 un venit pe cap de locuitor superior Ungariei, pentru a nu mai vorbi de celelalte tari din sud-estul Europei. Intelectualii de marca ai vremii, ma refer la generatia Eliade - Cioran - Noica, de la care se revendica si cativa carturari desemnati sa compuna noua "Costicutie", pe langa faptul ca nu aveau nici un fel de simpatie pentru Carol al II-lea, nutreau pretuire, chiar admiratie pentru "oligarhul"-etalon de atunci. Iata termenii in care il definea Mircea Vulcanescu pe Nicolae Malaxa: "taciturnul si enigmaticul capitan de industrie din strada Dionisie - a carui mana apasa greu la un moment dat asupra constiintei intregii lumi politice romanesti, pe care intr-un fel sau altul o cumparase, dar in al carui birou de lucru nu era decat un clavir si care manca singuratic, pe un colt de masa, si dormea intr-o chilie pe un pat tare de fier - era una din fortele creatoare ale neamului romanesc. Creatoare, indiferent de faptul ca resursele lui erau de la lume adunate, sub forma unui potential de productie care, mai curand sau mai tarziu, (...) avea sa revina tot patrimoniului comunitatii". Vulcanescu mai aminteste, legat de Malaxa, de "efortul lui creator de uzine, pregatitor de puteri pentru ziua de maine, care tinteau dincolo de pamantul dacic (uzine de locomotive, de tuburi si de armament cu capacitati corespunzatoare intregului sud-est al Europei)". Mai este nevoie sa pomenesc de probitatea proverbiala a omului care a scris aceste randuri si care si-a dat ultima suflare pe cimentul Aiudului?!...
In limba din care provine, industrias nu inseamna doar proprietar de fabrici, ci si om de initiativa economica creatoare. Am avut si noi asemenea exemplare in interbelic, iar Nicolae Malaxa a fost prototipul lor; echivalentul lui Eminescu in materie de industrie nationala. Las la o parte vasta-i activitate de filantrop. S-ar cuveni ca ineptia intelectualiceasca referitoare la "oligarhi" sa genereze un proces de recuperare a unei tipologii. A unei categorii blamate si ocultate de catre defunctul regim. Daca nu ma insel, intre cele o suta de nume de "mari romani", din care s-au selectat zece, Nicolae Malaxa nu a fost nici macar mentionat. Ce sa mai zicem atunci de Mociornita, Gigurtu, Bujoiu, D. Marinescu, fratii Spirtaru?!...
"Oligarhii" actuali ar putea sa isi revendice o traditie si sa arate ca sunt industriasi. Pentru aceasta e nevoie de putin efort cultural; dar de unul sistematic si coerent. Dl. Dan Voiculescu are o televiziune de larga audienta. De ce n-ar face niste documentare despre industriasii romani? "Jurnalul national" tipareste admirabile suplimente despre marii muzicanti si lautari romani (sper din toata inima sa nu fie uitat Zavaidoc). Pe cand niste suplimente consacrate industriasilor nostri interbelici?

---

Despre autor: