iPhone. iPhone. iPhone. Asta auzim, toti, de ceva vreme incoace. Zvonuri, fapte, cifre, analize, hackeri, preturi. Oameni care stau la cozi cu zilele si-si scot ochii pentru a pune mina pe un telefon de 600 de dolari, cu toate ca in trecut marii producatori de mobile nu reuseau sa-i convinga sa dea macar jumatate din aceasta suma pe alte telefoane. Apoi, cu prada ridicata deasupra capului, pling de fericire in fata camerelor si aparatelor de fotografiat, strigindu-si extazul si incintarea de a poseda iPhone. Ce poate determina un adult sa stea trei zile la coada fara sa faca dus si apoi sa se patetizeze la televizor, sa se expuna batjocurii mondiale pentru un telefon mobil?

Deja am ajuns in punctul in care toata lumea se intreaba daca acest comentariu se vrea un elogiu la adresa iPhone sau se chinuieste sa se puna impotriva curentului, pentru ca autorul sa iasa in evidenta. Ei bine, ambele variante sint gresite.

Nu poti spune ca iPhone este un produs mediocru, atunci cind directorii unor mari companii concurente spun ca au subestimat amenintarea Apple in piata telecom si ca telefonul este o viziune, o privire aruncata in viitorul terminalelor mobile. Nu poti spune ca piata i-a raspuns indiferent, atunci cind oamenii s-au intors la instinctele de caverna si si-au dat in cap pentru a avea unul, iar estimarile variaza intre 312.000 si 700.000 de unitati vindute intr-un singur weekend. Nu poti sa spui nici ca iPhone este un telefon mobil ultrasofisticat cit timp nu poti trimite de pe el un MMS si inglobeaza o camera care nu are nici macar zoom.

Si atunci, ce este cu iPhone-ul asta? De ce isterizeaza consumatori, analisti si oameni din industria de profil deopotriva? „Hitler a avut mai putina acoperire (in presa, n.m.) cind a invadat Polonia", spunea John Dvorak, un editorialist al „PC Magazine", citat de bloggerul Zoso. Asa este. Asta pentru ca, desi a procedat la fel ca Apple, tinindu-si invazia secreta mult timp pentru a-i face pe toti sa se intrebe ce are de gind, Hitler n-a stiut sa-si vinda intrarea in Polonia cum si-a vindut compania lui Steve Jobs intrarea pe piata telecomunicatiilor. Printr-un produs impachetat „cool", dupa modelul iPod (la care se vind mai mult statut si atitudine decit tehnologie - esti pe val daca ai castile albe in urechi, si asta la preturi maricele). Pentru ca traim intr-o societate de consum, in care toata lumea isi doreste statut, isi doreste sa fie „cineva". Iar Apple stie asta foarte bine.