Dintre zecile de articole despre sezatoarea de la Neptun, pe care analistii le-au publicat in aceste saptamani in presa, formula cea mai spectaculoasa pentru acel eveniment mi se pare a fi cea postata ieri pe forumul ziarului nostru de catre o cititoare, cotrofelnitza, care, cu un umor nebun, scrie ca dl Traian Basescu, chemandu-i cu avionul pe domnii Liiceanu, Plesu, Patapievici et comp, a pus bazele cenaclului "Sburatorii", parafrazand, in cunostinta de cauza, celebrele reuniuni din casa lui Lovinescu. Cititoarea noastra stie, desigur, ca, printr-un hazard, casa in care s-au tinut, o vreme, dupa moartea criticului, sedintele cenaclului "Sburatorul", a fost donata de Monica Lovinescu Fundatiei Humanitas, unde isi are acum sediul Societatea romana de fenomenologie, condusa de - ati ghicit! - Gabriel Liiceanu!
Oricat de mare amator de umor as fi, nu pot sa-mi stapanesc regretul sincer ca oameni precum Liiceanu sau Plesu incep sa faca o buna cariera pe baricada rasului, acolo unde, pana mai ieri, credeam ca au loc doar politicienii. Cand esti, sau te crezi, cineva important si vezi ca incep sa ti se potriveasca etichetele hazlii, nascute din veritabile concursuri intre cititori, logic ar fi sa constati ca e ceva in neregula cu tine. Marturisesc acum, la atatea luni dupa ce am publicat "marsavul" articol "Liicheanu", ca intentia mea nu a fost nici pe departe aceea de a umili un om pe care, ani de zile, l-am pretuit pentru traducerile din Heidegger sau Platon, ci de a atrage atentia asupra ratacirii sale pe drumul slugarniciei fata de o parte a clasei politice. In loc sa ia in seama semnalul de alarma pe care il tragea un amarat de gazetar, Liiceanu si-a pus toti valetii sa ne injure ca la usa cortului, continuand acel dispret pe care ni-l adreseaza tuturor, noi fiind aceia care cred ca Plesu a scris o carte "Despre ingineri", nu "Despre ingeri"! Om batran, care implineste zilele acestea 65 de ani, adica tot atatia cati avea Noica la prima lor intalnire, Gabriel Liiceanu a preferat sa devina sluga credincioasa a unui politician trecator, in locul caznei de a-si descoperi intelepciunea cu care sa atace un posibil sistem filosofic propriu. Nu ne-ar interesa absolut deloc trocul pe care Liiceanu il face cu vesnicia, daca demersul sau nu s-ar constitui intr-un model pe care tinerii nu trebuie sa-l cunoasca. Iar Liiceanu, in mintea multor tineri, chiar este un model exceptional! si atunci, ce vor spune ei despre tarcoalele date de idolul lor, la referendum, in preajma casei prezidentiale, sau despre ridicolul elogiu adresat lui Siegfried, bolidul metafizic, ori despre cele 20 de locuri ocupate in avionul ce-l ducea la cenaclul "Sburatorii"? Noica le spunea celor pe care-i banuia ca vor sa plece in Germania untului ca "s-au scris carti si la lumina felinarului". Ce le spune Liiceanu? Ca BMW este pseudonimul lui Hegel? Sau ca in "cerul instelat de deasupra" Kant facea reclama la "Romaviai?
Cu toata perfidia lui proverbiala, cand se intalneste cu Harap Alb, Spanul ii spune: "Nu ai trebuinta de o sluga la drum?" Este, in aceasta parsiva dorinta de a-i castiga bunavointa, o mare sinceritate a Spanului: el ii spune lui Harap Alb, care era un fel de presedinte al acelor vremuri, ca vrea sa-i fie sluga, nu ca vrea sa-i fie sfatuitor! Si, chiar daca vrea sa-l jecmaneasca, are grija ca nu cumva sa-l duca la sminteala. Dupa un Heidegger aproximativ, o cura cu Ion Creanga nu strica nimanui!