Mintea si pestele

Asemanarea dintre minte si peste e ca pica in plasa atunci cand se-asteapta mai putin. Mintea, pentru a i se induce adeziuni si convingeri; pestele, doar pentru a i se oferi, pe jar, o temperatura inalta, la care, daca ar fi fumator, tigara i s-ar parea rece.

Dar este si-o diferenta intre cele doua. Pestele se zbate cat poate sa scape, in timp ce mintea se zbate sa ramana in plasa, intr-o euforie complice cu propria capcana. Careia ii da nume oarecum miscatoare: adevar, revelatie, traditie, principiu fondator, teza, idee, argumentatie. Dar de departe numele cel mai sonor, la auzul caruia scepticii lesina pe capete, e sistem. Pestele cade in sistemul ingenios al navodarului, pentru a fi dislocat din mediul lui vital, ceea ce inseamna, cu un termen frust, moarte. Mintea, mai simandicoasa din fire, ajunge mai devreme sau mai tarziu intr-o plasa filosofica, religioasa sau stiintifica, daca nu cumva beneficiaza de inexplicabilul har al agnosticismului.

Sistemul convingerilor nu ameninta mintea la modul fatal, precum navodul pestele. Ii ofera doar reteta auto-hipnozei, care, odata deprinsa incepe sa actioneze inertial, ca si rugaciunea inimii la isihasti. Cu diferenta ca, cel deferit sistemului inoata, toropit, in propria sfera mentala, pe cand isihastul respira intru Dumnezeu, se roaga cu verbul transcendent. Acvariul sistemului induce iluzia legaturilor perfecte intr-o totalitate inchisa. De la primul nod facut pe capatul franghiei, ca sa nu se destrame, ochiurile plasei se leaga deolalta prin continuitatea firului de la unul la altul, se sustin reciproc prin reteaua nodurilor, iar un belciug zdravan le aduna pe suprafata imaginara a unui corp rotund. Belciugul trece prin ochiurile navodului ca o intuitie filosofica prin reteaua de asertiuni, compunand argumentatia, sau ca revelatia religioasa prin labirinturile dogmei. Scoti belciugul afara, se destrama plasa; scoti intuitia, cade sistemul filosofic; scoti revelatia, se naruieste dogma. Mintea are instinctul unitatii, si de dragul ei isi strange plasa cat poate de mult in jurul sau, pentru a nu luneca intr-o libertate fara directie.

Instantele ce ademenesc mintea in plasele lor insidioase sunt traditia, prestigiul, autoritatea. Traditia e biosfera mintii, in care se naste, capata profil, se coace.

Despre autor:

Redactia 9am

Mai multe