Memorialul Ipotesti

Ipotestii au in cultura romana statura unui fragment de paradis, alimentat, bineinteles, de poezii eminesciene si de legende pe care exegetii le-au consemnat intru eternitate. Ceea ce nu s-a pierdut din anii copilariei poetului si pana astazi, in ciuda framantarilor sociale, politice, economice, este natura. Maiestuoasa si grava, invaluitoare si prietenoasa, complice si tandra, armonioasa si suverana, isi etaleaza magnetica frumusete. Dincolo de acest inceput voit literaturizat, trebuie sa intru cum s-ar spune in miezul problemei si sa vorbesc, e drept cu vinovata intarziere, despre "Zilele Eminescu", 14-15 iunie 2007, care au avut loc la Memorialul Ipotesti-Centrul National de Studii "Mihai Eminescu", intrunire la care au participat poeti, prozatori, eseisti, critici literari, artisti plastici, profesori. Printre ei: Acad. Eugen Simion, acad. Basarab Nicolescu, Horia Badescu, Corin Braga, Cornelia Maria Savu, Gheorghe Stanciu, s.a.m.d. In dimineata de vineri, 15 iunie, Valentin Cosereanu, directorul Memorialului Ipotesti, cel care de mai bine de douazeci de ani isi insoteste numele cu acest spatiu, ca un veritabil pazitor al curgerii anotimpurilor si al urmelor palpabile sau himerice lasate de Eminescu aici, si-a primit oaspetii, deschizandu-le larg usile Centrului National de Studii "Mihai Eminescu", pentru cuvenita vizitare.
Ora 10.30 a fost cea care a reunit invitatii si protagonistii in amfiteatrul "Laurentiu Ulici", pentru festivitatea de decernare a Premiului National de Istorie si Critica Literara "Petru Cretia". In acest an, premiul i-a revenit lui Corin Braga. In alocutiunea acad. Basarab Nicolescu si un "Laudatio" exprimat de Pompiliu Craciunescu, laureatul editiei 2006, au fost exprimate punctual meritele de istoric literar si eseist, ale lui Corin Braga, recunoasterea europeana vizavi de contributiile sale din zona structurilor imaginarului. Festivitatea s-a incheiat cu acordarea titlului de Cetatean de Onoare al Ipotestilor, acad. Basarab Nicolescu. Despre facsimilarea manuscriselor Eminescu, truda extrem de laborioasa si greu de exprimat si de explicat aici in cateva cuvinte, la care graficianul Mircia Dumitrescu a avut o contributie decisiva, a vorbit acad. Eugen Simion, care a adus cu sine, de la Bucuresti, direct din tipografie, tomul al VIII-lea al manuscriselor, si a vorbit despre imposibilitatea ca aceste manuscrise sa mai poata fi, dupa incheierea ultimului act de editare a lor, scoase in lumina, din cauza starii grave de deteriorare. In aer liber, sarme intinse intre cativa copaci din fata Casei memoriale aveau prinse de ele in clesti, ca niste panze atarnate la uscat, coli mari de grafica cu fragmente facsimilate din manuscrisele poetului. Un mod inedit de a atrage privitorul.
In ritualul organizatoric nu putea sa nu fie inclusa si Sala de expozitii "Horia Bernea", unde a fost lansat volumul "Ipotesti sau realitatea poeziei" de Valentin Cosereanu, despre care a vorbit Pompiliu Craciunescu. "Dictionarul limbajului poetic eminescian. Semne si sensuri poetice. Vol.II. Elemente primordiale", a fost prezentat de D. Irimia, coordonatorul proiectului. Cu "Orasul" - expozitie si proiectie video, nascuta din observarea profesionista, atenta a artistului Gheorghe Stanciu, ne-am despartit de Sala "Horia Bernea". In Amfiteatrul "Laurentiu Ulici", orele la 21.30, spectacolul piesei "Scoala lui Gufi" de Matei Visniec, jucat de trupa de teatru a Colegiului National "Mihai Eminescu" - Botosani, in regia lui Lenus Teodora Muraru, a smuls indreptatite ropote de aplauze. Seara tarziu, un foc de tabara, amintind de flacarile scoase pe nari de un balaur urias, ne-a strans in jurul lui, la un pahar de vin si la o tacla ipotesteana. Dealurile molcome ale Ipotestiului, ce se desfasoara cu liniile lor curbe, desenate intr-o geometrie perfecta, casele presarate pe ele, cuiburile de berze inaltate din loc in loc ca niste puncte de observare a distantelor, padurea deasa ce strajuieste in departare satul, senzatia ca noaptea atingi cu mana stelele, si linistea binefacatoare fac din Memorialul Ipotesti un spatiu de intensa bucurie si traire in care ar trebui sa ajungem cat mai des.
Este, de asemenea, de subliniat stradania lui Valentin Cosereanu de-a face din fiecare zi a Memorialului, una de atent si competent tutelata de spiritul eminescian.

---

Despre autor: