Vinerea trecuta, paritatea euro/dolar a revenit peste pragul de 1,35 dolari, atingand un maxim de 1,3542 dolari, mai sus cu aproape un cent fata de 22 iunie. Avantul luat de moneda unica este, in primul rand, consecinta deciziei Rezervei Federale americane (Fed) de a mentine dobanda de politica monetara la 5,25%, nivel neschimbat din luna iunie a anului trecut, pe fondul reducerii recente a inflatiei de baza. Investitorii nu s-au lasat foarte impresionati de mentiunea facuta de comunicatul de presa, care a urmat deciziei ce mentiona faptul ca avansul preturilor reprezinta principalul motiv de ingrijorare pentru institutie. Iar acest lucru se petrece la numai doua saptamani dupa ce moneda unica coborase la un minim de 1,3260 dolari. Atunci investitorii mizasera pe o crestere a dobanzii de catre Fed la 5,50%, pana la sfarsitul anului, fapt care adusese o crestere a dobanzii la bonurile de Tezaur americane cu scadenta la zece ani la peste 5,50%/an. A urmat insa caderea spectaculoasa a pietei creditului imobiliar american, multe fonduri de hedging vazandu-se nevoite sa isi lichideze o parte din pozitiile pe dolar si pe aur, ceea ce a adus, implicit, o apreciere a monedei unice.
Dolarul a fost afectat si de evolutia negativa a economiei americane, estimarea privind cresterea sa din primul trimestru a acestui an fiind de 0,8%, cel mai scazut ritm al expansiunii din ultimii patru ani, ca urmare a diminuarii drastice a sectorului de constructii. Vinerea trecuta, paritatea euro/dolar a fluctuat intre 1,342 si 1,3542 dolari, fata de 1,3440 - 1,3481 dolari, in ziua precedenta. Aprecierea euro s-a datorat faptului ca indicele de baza al inflatiei, excluzand preturile alimentare si cele energetice, a incetinit la 1,9%, cea mai scazuta valoare a ultimilor trei ani, sub nivelul de 2%, considerat drept nivel de toleranta de catre Fed, semnal ca nu vor urma cresteri ale dobanzii de politica monetara americana.
In ceea ce priveste paritatea dintre moneda unica si cea nipona, aceasta a urcat vineri la un nou maxim istoric, 166,94 yeni, dupa ce economia japoneza a inregistrat, in mai, a patra luna consecutiva de deflatie, ceea ce a redus si mai mult sansele ca Banca Japoniei sa decida o eventuala majorare a dobanzii de politica monetara, care este, incepand cu luna februarie, de 0,5%, nivel considerat prea scazut pentru o economie dezvoltata. Moneda japoneza este afectata si de vanzarile investitorilor, care speculeaza diferentele dintre ratele dobanzii la yen si dobanzile altor valute.
Yenul japonez si francul elvetian sunt principalele monede utilizate de asa-numitii a€˛carry trades", cei care speculeaza diferentele de dobanzi pe pietele internationale.