Utopia televiziunii apolitice

Dincolo de caldurile aiuritoare si de seceta-cea-vinovata-de-toate, care au transformat buletinele de stiri in spectacole ieftine de tip "buletin informativ IML: cati romani au mai murit azi", o tema profund falsa continua sa fie tocata de media aproape fara incetare. Etern invocata nevoie de depolitizare a TVR, demers pe cat de ipocrit, pe-atat de imposibil de realizat, continua sa genereze motive de talk-show-uri si interventii demagogice ale politicienilor de toate culorile.


In toata istoria ei, televiziunea publica n-a fost (si, dupa parerea mea, nici n-o sa fie vreodata) o institutie apolitica. Dimpotriva, colosul din Calea Dorobanti a jucat cu mare succes, in absolut toate regimurile politice, dand dovada de o pricepere dusa la perfectiune, un rol extrem de bine platit de la buget: acela de curva a regimentului. Marimile politice ale acestei tari au folosit canalul de comunicare media cu acoperire maxima in toate felurile posibile: si-au transmis cand au vrut mesajele (inclusiv - sau mai ales - cele manipulatoare) pana in ultimul catun, si-au atacat rivalii, si-au rasplatit favoritii cu functii de conducere gras platite etc. Iar liota de angajati din TVR (imoral de multi si de bine platiti, in raport cu performantele profesionale) nu face altceva decat sa-si serveasca stapanii politici sau, dupa caz, sa vegeteze intr-un soi de disidenta pasiva in asteptarea instalarii noilor jupani si a izbavitoarelor schimbari de organigrama. Micile isterii prezentate ca mari cutremure de constiinta se manifesta de regula spre sfarsitul ciclurilor electorale, atunci cand micii carieristi simt ca-i momentul unei volte politice folositoare confortului propriu.


Din aceste motive si nu numai, in ciuda tuturor declaratiilor pompoase si a comunicatelor de presa fals ingrijorate, nici un lider politic pragmatic nu-si doreste o televiziune publica independenta, neatarnata, haiduceasca. O televiziune in care ierarhiile se stabilesc exclusiv pe baza competentelor, bugetul se cheltuieste transparent, iar interventiile pe firul scurt sunt curmate din fasa este, pur si simplu, o utopie. In esenta, toate fortele politice romanesti se chinuiesc sa puna cat mai apasat talpa-n TVR, s-o foloseasca in interes propriu si, pe cat posibil, s-o controleze. Si fix asta au facut partidele - chiar la vedere - in cursul saptamanii trecute. Dat fiind ca alianta lor de conjunctura inca functioneaza, PNL si PSD au operat, la vedere, o rocada a influentelor. Dupa dezastruosul mandat al lui Tudor Giurgiu (personaj care le-a fost bagat pe gat de Mona Musca, le-a minat serios imaginea si nici macar nu i-a avantajat din punct de vedere politic sau economic), liberalii au cedat cu larghete pesedistilor functia algoritmica de presedinte-director general al TVR, primind la schimb atat de tentanta sefie a CNA. Sigur, in buna traditie romaneasca, manevra nu se putea face fara ceva scandal de tip balcanic si negocieri subterane. Asa am ajuns sa vedem in direct la televizor cum Parlamentul Romaniei a stat cinci ore-n pauza pe motiv de lipsa la apel a membrilor Birourilor Permanente. Cred ca-i o premiera-n istorie ca parlamentarilor sa le lipseasca de la apel taman sefii, conditie esentiala pentru desfasurarea sedintelor de plen, dar ce mai poate fi surprinzator intr-o tara romaneasca in care absolut orice (inclusiv constiintele) se negociaza prin racoroase unghere?


Evident ca din acest peisaj nu putea lipsi Jucatorul de serviciu. De la inaltimea stratosferei politice in care se-nvarte cu eleganta unei borduri de bazalt scapata-n cristalurile de la bunica, Traian Basescu a uitat subit initial ca atat el, cat si PD refuzasera vreme de doi ani sa-si numeasca reprezentantii cuveniti in CA-urile de la Radio si de la TVR pe motiv ca legile de organizare si de functionare ale institutiilor permit controlul lor politic. Asa ca, uniti in cuget si-n simtiri, Comandantul Suprem si oastea lui de stransura au dat drumul nominalizarilor. Evident ca, dupa circul de rigoare din Parlament, acolo unde Catalin Avramescu a reusit sa cumuleze antipatiile create in timp atat de el insusi, cat si de seful statului, cel mai uninominal ales demnitar al Romaniei a avut iar un puseu de memorie, muscat fiind de ingrijorare ca televiziunea publica ar putea fi controlata politic de cineva. Si nu controlul il macina, ci faptul ca la butoane ar putea fi altcineva, nu el. Iar acel altcineva are multe sa-i plateasca.
Stimati telespectatori, telenovela continua; din pacate, pe banii nostria€¦

---

Despre autor: