Povestiri despre dinti

LA DENTIST, pacientii care-si asteapta "ora" se grabesc sa-si istoriseasca suferintele. E ca la un campionat, unde esti obligat sa-ti tii culoarul. Daca n-ai nimic interesant de povestit despre carii si infectii la radacina, mai bine taci. In toiul unui astfel de simpozion in trei, hop si eu cu genunchiul meu meteosensibil. Cele trei doamne, care o asculta pe o a patra relatandu-si odiseea unui molar, ma privesc ca pe un ins prost crescut, pe care nu l-a invatat nimeni ca la stomatolog nu discuti despre genunchi.


IN 1985, pe plaja la Neptun, am cunoscut un carnatar din Germania Federala, care in fiecare seara se ducea la posta si vorbea o jumatate de ora cu fiu-sau despre mersul afacerii cu carnati. Afland ca baiatul are 16 ani, l-am intrebat pe neamt, pe tipic romanesc, ce facultate avea sa urmeze, bine,  la terminarea liceului. Acesta m-a privit ca pe unul cazut din luna. Si firma pe mana cui o dau?, a zis el ca pentru sine. Si carnatii cine sa-i faca?


UN DEPUTAT imi spune ca liberalii evita sa se duca la toaletele unde merg democratii. Explicatia e de ordin procedural: la veceu oamenii o lasa mai moale cu politica.


SUNT SI POPOARE pe care le-a invins civilizatia, imi spune un francez in etate. Civilizatia le-a naucit, pentru ca mintea lor n-avea nici un trecut genetic fata cu o multime de deprinderi firesti in societatile civilizate. Batranul imi marturiseste, ca de la alb la alb, ca a lucrat intr-un institut de cercetare, ale carui studii n-or sa ajunga prea curand la cunostinta omului de rand. Ne place sau nu, dar unele populatii din afara continentului nostru au un creier cu pana la douazeci de procente mai mic decat al nostru, spune francezul, lasandu-ma cu gura cascata, intr-un metrou parizian plin cu asiatici si africani. Ma simt abandonat si vulnerabil, cu acces la un secret care ma face partas la tot felul de ganduri, de care educatia m-a tinut la distanta.


LA PRIMA SI ULTIMA SEDINTA de trageri din armata, cu tinta care apare si dispare la 200 de metri, am bagat toate cele trei gloante in punctul negru din centru. Puteam sa repet tragerile de o mie de ori si tot nu as fi reusit sa repet figura. Nu poti sa-i spui omului care a castigat la Lotto hai, mai castiga o data! Partea proasta era ca nu le puteam dovedi coloneilor de la sefia regimentului ca nimerisem punctul negru din greseala. Ca de-as fi fost antrenat in nu stiu care unitate secreta, era in interesul meu sa nu se stie asta. Dar cum sa le ceri unor natarai de pifani astfel de fineturi logice? O luna intreaga mai multe comisii m-au luat la intrebari, ca sa explic cum de trageam atat de bine. Desi chiar varsta pe care o aveam era dovada ca nu puteam sa am un trecut. Ciudat e ca, trecand anii, am inceput si eu sa ma intreb ce va fi fost atunci? Dar nu pentru ca am mai tras cu pusca la tinta, ci din cauza ca am mai avut parte de cateva intamplari la fel de interesante, dar perfect inexplicabile.

---

Despre autor: