Mandruta & Molovata, la Istanbul

Destule. O sa le pun aici in ordine intamplatoare, cu speranta ca cei care ne vor calca pe urme le vor gasi folositoare. Deci, am invatat ca marea e cu mult mai mare decat pare. Cand te uiti pe harta, intre Constanta si Capul Caliacra, distanta e de un deget. Cand esti pe mare, e o vesnicie. Iar barca pare ca sta pe loc, cu orice viteza ai inainta.


Desi e multa, apa nu sta pe loc niciodata. Se foieste, se invarte, se da peste cap. Iar barca o imita fara nici un fel de simt critic - OK, ea nu se da peste cap decat daca ai mare ghinion. O ora de dat in leagan e OK, 24 nu mai sunt. Iti spune asta stomacul, iti spune capul, urechile, tot ce vreti. Vorbim de rau de mare, dar nu va spun mai mult, ca o sa ziceti ca exagerez cu eroismul.


Desi marea e a tuturor, malurile sunt ale vamesilor, granicerilor si a unei liote de functionari inarmati cu stampile de otel si priviri de idioti. Cu ei nu te poti lupta decat cu multa nesimtire. Sau (asa cum ne-am dorit de multe ori) cu un obuz tras de pe un crucisator din larg. N-am avut asa ceva, si chiar de-am fi avut, chiar si un simplu tun luat pe sub mana din talcioc ne-ar fi scufundat barcuta.


PEISAJE. Cand treci de acte, Bulgaria e chiar frumoasa, iar Turcia - de-a dreptul incantatoare. Aveti insa grija: bulgarii te fac la acte, dar nu la bani. La turci e invers: lumea e mai relaxata cu hartiile, insa e atasata de bani. In doua locuri am platit de doua ori mai mult decat trebuia, iar in final am aflat de la un turc binevoitor ca trebuie negociat inainte sa mananci, nu dupa. Steagul Uniunii Europene nu inseamna nimic. Sub el, vechile metehne comuniste au ramas bine mersi. Bulgaria cel putin ramane o tara de santinele vigilente, care se incrunta la tine cand te vad cu barca, in loc sa-ti zambeasca si sa-ti spuna "bine ai venit!". In schimb, lucrurile se aranjeaza aici cu o vorba buna pusa sus, ca dovada ca suntem si noi si ei ca sacul cu peticul. In Turcia, am dormit o noapte ancorati langa o nava militara, fara sa ne deranjeze cineva. Iar dimineata, granicerii ne-au montat un dus - li s-a facut mila de noi cand au vazut cati eram in barcuta, nebarbieriti si rufosi.Marea Neagra e nervoasa, insa ramane o mare mica, de provincie. Furtunile mari vin rar, si intre timp trebuie sa te multumesti cu ce pica. Noi am trecut prin doua perioade cu vant si una cu valuri mari, pe care a fost cel mai greu de manevrat nava ca sa ramana totusi pe directie. Insa, cu un buletin meteo, oricine poate pleca la drum, daca verifica sa n-aiba gaura in barca.


MULTUMIRI. Ne-au ajutat o multime de oameni. Asta a fost surpriza cea mai mare. De la tehnicienii de pe carul de transmisie bulgaresc, trecand prin Ambasada Turciei si-a Bulgariei, si pana la oamenii din Porturile Nessebar, Igneada, Balcic. La fel au facut cateva firme: Petrom, Apa Nova, SEAT, Tuborg si Mastercard. Au fost alaturi de noi specialistii de la Yacht Tunning si din Portul Ana Yacht Club, care ne-au facut vant in larg cu tot ce-a trebuit.
Si-am mai fost noi, echipajul de zece oameni si trei barci, din care sapte chiar au ajuns la Istanbul. Dorin, Sorin, Alexandru, Corina, Lucian, Serban, Ovidiu.

Speram ca v-am facut pofta de aventura pe mare. Si mai speram c-o veti pastra asa, curata.

---

Despre autor: