Personal, am dubii cu privire la capacitatea institutiilor publice de a gestiona eficient ansamblul provocarilor post-integrare. Cred insa ca exista o masa critica de companii serioase, conduse de oameni remarcabili, care au interesul de a scoate la lumina, prin mijloace private, zacamintele de competenta din societatea noastra.

Capitalismul romanesc are, deocamdata, o etica slaba. El nu a interiorizat reguli de conduita si standarde organizationale occidentale: se multumeste sa le mimeze. Pe de alta parte, mecanismele de (re)producere a elitelor sufera de provincialism. Sint viciate de mentalitati tribale si anacronism conceptual. In ambele sfere, absenta spiritului moral coerent duce la irosirea de resurse. O tema interesanta ar fi, prin urmare, stabilirea contactului sistematic dintre mainstreamul capitalismului care joaca dupa reguli corecte si virfurile fiecarui domeniu profesional. Din pacate, nici guvernele, nici societatea civila nu au reusit pina acum sa defineasca un asemenea spatiu de intilnire. Cum ar putea fi el construit?

Doua mari companii - Microsoft Romania si Volvo Romania - au facut deja pionierat in acest sens. Managerii lor locali au sponsorizat o platforma de conferinte publice, respectiv o Fundatie, care isi propun sa creasca vizibilitatea unor personalitati „exemplare". S-au facut citiva pasi convingatori, dar nu si suficienti. Pentru a realiza conexiunea dintre lumea afacerilor sanatoase si lumea reflectiei sociale avansate ar fi nevoie de actiuni mai articulate. In acest context, as recomanda crearea unui FOND ELITA, care sa-si propuna finantarea „concentrica" a unui mecanism de selectie diferit. Acest Fond ar fi alimentat prin asocierea intr-un Concern al Excelentei - la care sa participe, pe baza voluntara, cit mai multe dintre cele 500 de companii multinationale prezente la noi - si ar putea fi administrat printr-un Consiliu independent. In cercul cel mai larg, Concernul ar depune bani pentru generarea expertizei, la nivel „junior". In cercul median, donatorii i-ar sprijini, prin granturi de proiect, pe titularii majori ai fiecarei discipline relevante (de la economie si sociologie pina la antropologia urbana si politologie). Primul cerc (si cel mai restrins) ar fi ocupat cu sustinerea unui grup de „seniori" cu brand (inter)national, a caror vocatie ar fi aceea de a oferi consultanta cu privire la dezvoltarea tarii pe termen mediu si lung.

Personal, am dubii cu privire la capacitatea institutiilor publice de a gestiona eficient ansamblul provocarilor post-integrare. Cred insa ca exista o masa critica de companii serioase, conduse de oameni remarcabili, care au interesul de a scoate la lumina, prin mijloace private, zacamintele de competenta din societatea noastra. Operatiunile izolate de „head hunting" rezolva, la limita, necesarul de resurse umane al fiecareia dintre companii, dar nu vor putea determina „revolutia clasei de mijloc", despre care scriam in Cotidianul, cu doua saptamini in urma. E nevoie, pur si simplu, ca banii captivi in filierele de coruptie sa fie treptat dirijati catre filierele de excelenta. Singurele care au menirea de a produce, in timp, lideri politici adecvati, o administratie europeana, idei sociale creative si solutii reale la problemele reale cu care ne confruntam. Un proverb stramosesc spunea: „Unde nu-i cap, vai de picioare". Lunga experienta a tranzitiei a completat acest dicton, fara sa-l poata contrazice.