Aflam raspuns la aceste intrebari zilnic; dis-de-dimineata, televiziile ne informeaza cate grade sunt in toate regiunile tarii, dupa care, prin tabele si scheme aflam, din buletinele meteo, unde bate vantul si ploua, unde-i bine de mers la plaja etc. Ziarele centrale, la fel: prin harti si schite, ni se prezinta starea vremii la Sofia si Paris, la Köln si Barcelona, la Oslo, Roma si chiar la Moscova. Si al nostru are, pe ultima pagina, harta Romaniei si a Basarabiei, cu gradele Celsius de zi/noapte in principalele orase. E foarte bine sa stim zilnic, macar din punct de vedere meteo, ce indura fratii de dincolo de Prut!
Dar cei din Bucovina de Nord, in ce ape se scalda? Cernautiul nu apare nicaieri! Si daca el nu e, nici Tinutul Hertei nu e, nici sudul Basarabiei dat de Stalin Ucrainei nu e, chit ca Odessa ar merita sa figureze pe harta marilor orase europene supuse caniculei, ploilor sau vantoaselor. Curiozitatea noastra nu-i de doua parale, deoarece in regiunea respectiva sunt zeci de localitati de romani get-beget in plin proces de ucrainizare/slavizare. Cat despre maramuresenii de dincolo de Tisa, din regiunea asa-zis Transcarpatia, aproape ca nu mai vorbeste nimeni: sufera de caldura sau ingheata, cine ii inunda si cine-i salveaza - poate numai limba romana, dupa cum incearca sa demonstreze un ziar din Baia Mare (prea putin insa, fata de drama lor).
Daca banalele grade Celsius trec atat de greu sau deloc granita incoace, nu ne mai mira faptul ca din an in an stim tot mai putin despre ce se intampla in acele teritorii furate de sovietici, dupa al doilea razboi mondial. Unii vor sa se uite ca la Cernauti a fost profesor Aron Pumnul si elev Mihai Eminescu, acolo gasindu-si drumul consacrarii regretatii Vasile Levitchi, Ion Vatamanu si George Muntean, oameni de mare omenie si caracter, creatori cu vocatie si luptatori pentru adevarul istoric. Cei trei, parca erau urmasii istoricului bucovinean Dimitrie Onciul (1856-1923), au reusit sa mentina flacara romanismului, atat in anii sovietizarii, cat si dupa ce Ucraina s-a declarat independenta (dependenta totusi de ideologia stalinist-kagebist-putiniana). I-au urmat, intr-o ordine aleatorie, Ilie Tudor Zegrea, Stefan Hostiuc, Simion Gociu, Arcadie Suceveanu, Vasile Tarateanu, Serafim Saka si inca multi alti conationali care, infruntand cerbicia autoritatilor, au scos reviste si si-au omagiat inaintasii, s-au dus in multele scoli romanesti din zona, unele pe cale de disparitie, din cauza politicii de ucrainizare a tot ce e pe pamantul lor! In acest context, volumul de poeme CRUCIFICAT PE HARTA TARII, al domnului Tarateanu, este semnificativ pentru felul in care romanii de acolo sunt la dispozitia puterii, adica martirizati...
Si daca despre ei, si altii ca ei, nu aflam mai nimic din presa noastra, in schimb sunt, pe buna dreptate, doua informatii, mai mult sau mai putin detaliate, in legatura cu mersul lucrarilor de la Canalul Bastroe, in Delta Dunarii si al "umanizarii" stancii Insula Serpilor, din Marea Neagra. Ambele actiuni indreptate impotriva Romaniei, pe fata, demonstrand ca "vecinilor", de orice culoare ar fi, nu le pasa nici de istorie, nici de ecologie, nici de tratate europene si conventii internationale. Ei au altfel de "grade" in structurile politico-administrative, de care romanasii nostri din Externe habar n-au!