Americanca Laura Albert si-a inventat o viata socanta, a produs un pseudonim si a scris o autobiografie tumultuoasa. Dupa descoperirea fraudei, breasla o judeca aspru.

Distanta care separa realitatea de fictiune a fost masurata saptamina trecuta intr-un tribunal din New York. Pe banca acuzatilor se afla Laura Albert, romanciera care s-a ascuns ani intregi sub semnatura lui J.T. Leroy, scriitorul care a cucerit Statele Unite dupa publicarea, in 1999, a primului sau roman, best-sellerul „Sarah". Cartea era o opera de fictiune despre abuzuri asupra unui minor si s-a vindut ca piinea calda, mai ales dupa ce publicul a inteles ca e inspirata din viata autorului sau, care sustinea ca e fiul unei prostituate, ca a ajuns dependent de droguri si a avut parte de o viata mizerabila inainte sa-si gaseasca salvarea in literatura.

Compania Antidote International Films a cumparat drepturile pentru ecranizarea romanului „Sarah", dar la sfirsitul anului 2005 a iesit la lumina faptul ca J.T. Leroy, a carui asa-zisa timiditate il facea sa se ascunda in spatele unor ochelari si al unei peruci, dindu-si toate interviurile doar la telefon sau prin e-mail, nu a existat, de fapt, niciodata. In realitate, Savannah Knoop, o prietena de-a Laurei Albert, se plimba, de fiecare data, cu un aer androgin si tacut, printre celebritati precum Winona Ryder, Courtney Love sau Marilyn Manson. Asa ca presupusele nuante autobiografice care au sfisiat inima americanilor s-au dovedit a fi pure fictiuni literare, plasmuite de imaginatia Laurei Albert. Vinerea trecuta, scriitoarea a primit sentinta unui tribunal federal din New York, care o obliga sa plateasca producatorilor de film 116.500 de dolari pentru frauda, daune si prejudicii. Aceasta sentinta incheie un capitol fascinant din „viata" unui alter ego care a reusit sa duca de nas tot establishmentul literar si jurnalistic american vreme de aproape zece ani.

„J.T. Leroy era tubul meu de oxigen. Daca mi-l luati, voi muri", cam asa sunau declaratiile dramatice ale Laurei Albert in sala de tribunal. In timpul procesului s-a aflat ca scriitoarea de 41 de ani are un trecut la fel de sfisietor si o minte la fel de fragila precum celebrul ei alter ego. A suferit abuzuri sexuale de la virsta de trei ani, mama ei a internat-o intr-un ospiciu cind avea 14 ani, lucru pe care batrina doamna Albert l-a si recunoscut, printre lacrimi de crocodil, la proces. Dupa adolescenta, Laura a trait la New York intre punkisti dependenti de heroina si apoi a exersat nenumarate accente cind lucra ca operatoare la o linie fierbinte din San Francisco.

Nici solutia salvatoare a refugiului in literatura n-a venit pe cai clasice. Laura Albert l-a construit pe J.T. Leroy pornind de la Jeremiah, un personaj pe care il crease intr-o perioada in care suna la tot soiul de servicii de help line, adoptind diferite personalitati. Ira Silverberg, editorul sau dintre anii 2000 si 2006, nu s-a prins niciodata cum stateau lucrurile cu J.T. Leroy: „M-am intilnit de mai multe ori cu el, interpretat, fara sa stiu, de Savannah Knoop. Il insotea de fiecare data Laura Albert, dar pe atunci credeam cu totii ca aceea era Speedie, persoana care cica il culesese de pe strada".

Partea care i-a scandalizat cel mai mult pe scriitori si fani deopotriva a fost ca tuturor li s-a dat de inteles ca J.T. Leroy suferea de SIDA, iar breasla s-a revoltat la ideea ca, de fapt, nu au ajutat deloc un biet tinar abuzat in copilarie, care se prostituase si se pricopsise cu SIDA, insa reusise sa faca pace cu acest trecut infiorator prin intermediul artei. Editorul Ira Silverberg si-a abandonat clientul - mai bine zis clienta - dupa descoperirea adevarului, acuzind deziluzii de ordin etic: „Exista multe tipuri de frauda, dar acesta e condamnabil moralmente. Cred ca rolul de bolnav de SIDA pentru atragerea atentiei a depasit orice limita".

Cu toate acestea, procesul in sine a fost o poarta fascinanta catre eterna infruntare dintre arta si comert, dintre scriitor si opera sa si, mai ales, a scos la lumina multe detalii despre aceasta misterioasa scriitoare pe care citiva monstri sacri ai literaturii contemporane americane o declara nevinovata. Pentru Paul Auster, spre exemplu, povestea in sine este fascinanta si bate orice literatura: „Desi nu cunosc toate detaliile, nu cred ca Laura Albert si-a tradat cititorii. Ea scria, la urma urmei, o fictiune, asa ca, in ceea ce priveste cuvintul scris, n-a mintit pe nimeni".

Desigur, odata depasita trauma demascarii, in urma povestii Laurei Albert ramine un material numai bun de facut literatura. De altfel, Savannah Knoop a declarat ca a si inceput sa scrie o carte despre cum a fost sa joace rolul lui J.T. Leroy. Si un mic bonus pentru cei care cred ca viata bate cartea: producatorii de film care au adus-o pe Albert in tribunal vor sa ecranizeze romanul Savannei, combinind cartea cu povestea adevarata a fraudei.