Industria anticoruptie

O industrie de miliarde de dolari pe plan mondial si pentru care Romania este una dintre cele mai interesante "piete de desfacere". Nu este vorba nici de IT si nici de gadgeturi, ci despre anticoruptie, termen pe care romanii il asociaza inca cu o lupta, in timp ce strainii il vad ca pe o afacere infloritoare. O "industrie" care, din punctul de vedere al profesorului Bryane Michael de la Oxford, va fi din ce in ce mai interesata de Romania, pentru ca nivelul coruptiei va continua sa creasca.


Anticoruptia este o industrie extrem de profitabila, iar "actorii" sai cei mai puternici (organizatiile internationale gen Banca Mondiala, OECD, dar si Uniunea Europeana, guvernele nationale etc.) nu sunt intotdeauna dornici cu adevarat sa rezolve problema cat sa creeze impresia ca fac ceva. Sunt doar cateva dintre asertiunile pe care Bryane Michael, fost economist la Banca Mondiala, iar in prezent expert in cadrul proiectului EUBAM (Misiunea UE de Asistenta la Frontiera in Moldova si Ucraina) si predand la Oxford, ni le-a impartasit intr-un interviu pentru Jurnalul National. Profesorul Michael a realizat o incizie in industria anticoruptie, ne-a descris motivele care conduc la majoritatea esecurilor programelor finantate (cu bani grei) de donatorii internationali dar si motivele pentru care foarte multe agentii centrale de genul Agentiei Nationale de Integritate au esuat, si a realizat un studiu de caz pe Romania. Toate ideile sale sunt sustinute cu exemple concrete din diverse state din Europa de Est, dar si Nicaragua, Bolivia, state de pe continentul african, si nu numai. Fara a dori sa atacam sau sa minimalizam necesitatea luptei contra coruptie, va invitam sa analizati insa si o alta fateta a acestei actiuni, si anume privind prin "microscopul" pragmatic al economiei.


SISTEMUL. Si pentru ca vorbeam de acea industrie anticoruptie, sa facem o radiografie a sistem oricare alta. Si anume exista o piata a fortei de munca pentru "lucratorii" anticoruptie (experti nationali si internationali care ofera consultanta in cadrul programelor anticoruptie. Cererea vine din partea programelor anticoruptie organizate de Banca Mondiala, UE, OECD, donatori bilaterali si bineinteles guvernele nationale. "Produsele" acestei industrii sunt multiple si variaza de la evaluari ale nivelului coruptiei, statistici pe indivizi si afaceri, rapoarte si proiecte juridice, campanii de publicitate pana la o serie de servicii de consultanta fie pe audit, fie juridic, investigatii judiciare si alte tipuri de consultanta, considera Bryane Michael.

El apreciaza ca sunt aproximativ 30 de companii mari de consultanta care inregistreaza venituri frumoase si sute de profesionisti care isi castiga traiul din munca anticoruptie.

Aproape jumatate dintre ele sunt americane (spre exemplu Management Systems International, PADCO, Casals & Associates, DPK Consulting si ARD). Companiile americane au un puternic avantaj fata de cele europene, care are la baza insasi strategia guvernului SUA de lupta contra coruptiei "ca un parteneriat public privat recurgand la externalizarea partii de dezvoltare", dar si clauza de exclusivitate care le impune agentiilor donatoare de sorginte americana sa lucreze numai cu consultanti americani (spre deosebire de Uniunea Europeana unde o astfel de clauza nu exista).


1 MILIARD, IN CATEVA LUNI. Potrivit studiilor facute de Bryane Michael, industria anticoruptie este deja la un al doilea val. Primul, care a inceput prin anii a€™90, a avut ca tinta atragerea atentiei asupra subiectului prin punerea sa pe agenda internationala, actorii principali au fost organizatiile internationale, iar abordarea a fost trasa la xeros (acelasi set de reguli pentru toate statele). "Banca Mondiala si Transparency International au lansat pentru prima data ideea de anticoruptie in Africa si au continuat sa o extinda in anii a€™90. Au fost lansate apoi programele anticoruptie din Europa de Est, care se inspirau din modelele folosite in Africa."

Esecul acestui val s-a datorat suprasaturarii oamenilor de subiect, dar si efectelor reale destul de reduse. Cel de-al doilea val, care a debutat prin 2000 are ca tel intarirea capacitatii de actiune, planurile ceva mai personalizate, implementarea este heterogena iar actorii sunt atat organizatii supranationale, cat si nationale. Boomul industriei a adus si o crestere a sumele vehiculate. Profesorul Michael apreciaza ca numai de la inceputul acestui an industria anticoruptie a depasit probabil 1 miliard de dolari. Numai guvernul SUA a investit intr-un singur program peste 500 milioane dolari. "Motivele acestei cresteri includ, printre altele, scandalurile implicand fondurile in Irak, esecurile reformelor economice in mai multe state (printre care Romania si Bulgaria) din cauza coruptiei, dar si angajamentele reinoite ale administratiei Bush si ale Bancii Mondiale (sub acum demisionatul Wolfowitz)", detaliaza Bryane Michael.


ANTICORUPTIA CARE CREEAZA CORUPTIE. Orice student la Stiinte Economice stie ca "baietii destepti" creeaza uneori cererea, iar apoi vin cu oferta perfect mulata pe ea. Iar daca anticoruptia este o afacere ca oricare alta, oare nu tot la fel se intampla lucrurile si aici? Oare nu contribuie masurile anticoruptie la mai multa coruptie? Ba da, consi-dera Bryane Michael, si chiar in mai multe moduri: "In primul rand cei mai multi bani impotriva coruptiei pot fi deturnati sau folositi in tranzactii corupte. Multi lideri ai luptei anticoruptie s-au dovedit a fi extrem de corupti. In al doilea rand, masurile anticoruptie servesc ca un paravan pentru liderii corupti. Foarte multi presedinti (mai ales in America de Sud si Africa) au ajuns la putere pe o platforma electorala a «mainilor curate». Imediat ce s-au vazut acolo, coruptia a crescut (ma refer la Ucraina, si chiar Polonia). In al treilea rand, foarte multe asa-zise programe anticoruptie au generat expasiunea fenomenului de coruptie. In Moldova, spre exemplu, companiile au inceput sa foloseasca intermediari pentru a importa sau exporta bunuri, deoarece acestia platesc mita mult mai usor (si centralizeaza plata spagilor, facand detectarea coruptiei mult mai dificila). In multe alte state central europene au fost infiintate ONG-uri de lupta impotriva coruptiei, care au pus mana pe niste fonduri si apoi au disparut. In general insa, masurile anticoruptie fie reduc nivelul coruptiei, fie (si asta este cel mai des caz) au un efect foarte redus".

UNELE PROGRAME SUNT CHIAR PERICULOASE. Cei mai importanti factori care submineaza programele finantate de donatorii internationli sunt, in acceptiunea profesorului Michael, in numar de patru: "Programele anticoruptie finantate de donatorii internationali precum Banca Mondiala, sau USAID (US Agency for International Development) au fost implementate in Georgia, Letonia, Ucraina, Rusia, Nicaragua, Bolivia, Kenya, Tanzania, Uganda, Polonia, Armenia, India si in mai bine de alte 20 de state si au in general patru probleme. In primul rand fixeaza stachete foarte inalte pe care parlamentarii nu au nici un interes de a le pune in practica. In al doilea rand, sunt foarte vagi si generaliste. In al treilea rand, donatorii finanteaza foarte putine (daca finanteaza) dintre punctele cuprinse in aceste programe iar in al patrulea rand faptul ca donatorii prefera sa finanteze conferinte si evenimente sociale, dar nu training serios pe termen lung."

Exista chiar si exemple de programe care au inrautatit vizibil lucrurile in loc sa le rezolve: "Reteaua Anticoruptie pentru Economiile in Tranzitie pusa la punct de OECD a inceput in 1998 ca o treaba serioasa al carei scop era de a aduna profesionistii la un loc pentru a lucra pe subiecte concrete vizand achizitiile publice, reforma judiciara, reforma domeniului de business si altele. Pana in 2001 interesele politice au transformat reteaua intr-o structura tip"peer-review", unde oficiali guvernamentali corupti dintr-o serie de state discutau cu oficiali corupti din alte state. In statele membre ale Retelei erau trimise echipe de consultanta care faceau recomandari abstracte si evidente de genul "intariti vointa politica", sau "aplicati legea". "Un alt exemplu negativ este USAID (US Agency for International Development) despre care profesorul Michael apreciaza ca este pe punctul de a se ajunge in cel mai rau donator: "Este gaurit de favoritisme politice si dominat de sapte companii de consultanta care fac parte din camarilla de la Washington, deoarece numai ele au dreptul de a licita pentru programele USAID".


"ROMANIAN WAY". Studiind Romania din afara, profesorul Bryane Michael considera ca sistemul este afectat de trei probleme majore: "companiile de consultanta cheltuie mai multi bani pe hartogarii si diverse studii pentru a castiga proiectul decat pe «lupta» efectiva. In al doilea rand, aceste programe «lanseaza» un grup restrans de figuri publice pe care le transfroma in adevarati guru decat sa ajunga la ministerul de Justitie, de Interne sau in alte parti, unde chiar este nevoie de ei. Iar in al treilea rand, majoritatea actiunilor vizeaza schimbarea legislatiei, in loc sa se focalizeze pe pregatirea practica a oamenilor. "Expertii" juridici din partea SPAI (Stability Pact Anticorruption Initiative) vin in Romania si dau o serie de generalitati pe post de recomandari, pe care oricum autoritatile romane nu le pot implementa din lipsa de training". Pentru industria anticoruptie, insa, Romania este o veritabila mina de aur: "Romania a aderat de curand la Uniunea Europeana, beneficiind de fonduri importante pentru anticoruptie. Are un indice al coruptiei suficient de ridicat pentru a trezi interesul, dar nu atat de ridicat incat sa nu se mai poata face nimic." Bryane Michael crede ca in ciuda asigurarilor date de oficialii romani nivelul coruptiei se va inrautati in loc sa descreasca: "Coruptia creste in vremurile de crestere economica (deoarece oligarhii si cei bogati in general isi cumpara actiuni politice care ajuta clasa capitalista) si in perioadele de evolutie catre democratie (deoarece mai multe partide se lupta sa supravietuiasca pe termen extrem de lung pentru a ajunge cum sunt Democratii si Republicanii in statele Unite sau RPR si PS, partide institutionalizate)." In acelasi timp exista pericolul ca donatorilor internationali sa le fie mai degraba daunator decat sa ajute: "Autoritatile romane vor fi presate foarte puternic pentru a adopta programele standard tip "one size fits all") venite din partea Bancii Mondiale, FMI si a UE. Dar Romania poate riposta cu doua argumente. In primul rand aceste practici nu au aratat ca functioneaza in alte state. In al doilea rand, UE nu impune cerinte punctuale statelor membre (altele decat cele existente la nivelul UE si al conventiilor OECD). Romania ar trebui sa foloseasca principiul subsidiaritatii in acest domeniu si sa lupte pentru o "Metoda Romaneasca".


Agentiile, doar un pom laudat?Profesorul Michael considera ca Romania calca in mod periculos pe calea altor state "copiind fara a selecta idei care nu au fost testate practic in cele mai avansate state ale UE (cum ar fi infiintarea Agentiilor Anticoruptie)". Acestea din urma nu par sa fi dat rezultatele scontate in foarte multe state si sunt chiar in curs de desfiintare. "Marea Britanie refuza sa isi innoiasca legislatia anticoruptie (cu atat mai putin sa infiinteze agentii specializate). Nici Statele Unite nu au o Agentie Centrala Anticoruptie si chiar mult-titratul ICAC (Independent Commission Against Corruption) din Hong Kong a fost puternic criticat. Mexic si Venezuela au primit fonduri mari de la donatori pentru programe anticoruptie, iar efectele au fost reduse. Atat Turcia cat si Rusia sunt extrem de suspicioase la modelul predicat de donatori (si la companiile de consultanta pe care le angajeaza), iar Nicaragua si Bolivia au oprit total programele anticoruptie. Ucraina a lansat cu mare tam-tam in 1998 un program foarte amplu, despre care nu mai gasesti acum nimic nici macar pe internet", sustine profesorul Michael.


Societatea civila, luptatori de mucavaBazandu-se pe exemple concrete, profesorul Michael indrazneste sa zgaltaie si mitul societatii civile ca mare forta anticoruptie. "Transparency International (TI), un vajnic sustinator al planurilor anticoruptie bazate pe implicarea puternica a societatii civile, a avut un rol direct in schitarea si/ sau evaluarea programelor anticoruptie in multe din statele in curs de dezvoltare. Coalitia 2000 din Bulgaria a contribuit la crearea unui program tip TI, cu o participare extinsa a societatii civile. Cazuri similare au fost ACER in Albania, Poder Cuidano in Argentina si Delna in Lituania. Esecul acestor eforturi a condus la efecte (crize chiar) economice negative la scara larga (Argentina, Bulgaria, Albania) si la dependenta puternica de finantarea din partea donatorilor (toate statele). Costa mai mult de 20.000 $ pentru a aduna un grup de presedinti de ONG-uri, oameni de afaceri, oficiali guvernamentali si experti internationali pentru a discuta o zi despre coruptie. Credeti ca o discutie de o zi va reduce nivelul coruptiei cu 20.000 $?"


Curriculum VitaeBryane Michael are peste 10 ani de experienta in reforma institutionala si activitatea de anticoruptie. Printre altele, intre 1996 si 2000 a lucrat ca si senior advisor pe o serie de programe finantate de Banca Mondiala in Nicaragua, Bolivia, Rusia, Turcia, Moldova. Intre 2001 si 2004 a lucrat ca si advisor de aderare pentru Estonia, Letonia si Lituania. Intre timp a predat o serie de cursuri de Economie, Econometrie etc la Oxford University. A condus peste 60 de proiecte, a publicat mai multe carti si articole in presa internationala. A absolvit studii post universitare la Harvard si Oxford.

---

Despre autor: